Ultimele trei meciuri disputate de săceleni au însemnat nouă puncte. Interesant că ele au fost câştigate la limită, cu acelaşi scor, 1-0. Aşadar, trei goluri pentru un procentaj maxim în ultimele trei jocuri. Cu Buzăul a fost foarte greu. Echipa lui Ion Viorel, fosta extremă a Stelei, de acum un deceniu, aflată şi ea nu tocmai într-o situaţie de invidiat, cu şase la adevăr şi cu vizita Botoşaniului, etapa viitoare, a venit chitită să câştige. Intenţiile lor au fost vizibile, aşezarea ofensivă şi modul de abordare al partidei întărind cele de mai sus. Săcelenii au răspuns prin maturitatea jocului lor, apărare beton, mijloc laborios şi hărţuirea defensivei adverse, prin presingul exercitat de cuplul Dedu – Foca şi ulterior, Harap – Moldovan.

În prima repriză, ocaziile (nu foarte clare) au fost împărţite. Şutul lui Popa a fost deviat de Măuţă (min. 24), iar cel de la 35 m, expediat de Petre, a fost respins în corner de Cernica (41). De partea cealaltă, Pandele l-a încercat în dese rânduri pe Leu. Nici după odihnă, lucrurile nu s-au schimbat. S-a jucat cu garda jos, ambele echipe căutând victoria. Ocaziile au fost mai clare, în acest sens Pandele a ţintit transversala, pentru ca în replică Brighiu să irosească cea mai mare ocazie a meciului. Era minutul 74, când el a scăpat singur – singurel de la centru după o eroare a lui Drăgănoiu, dar rămas faţă în faţă cu Cernica a întârziat acţiunea, dându-i prilejul lui Măuţă să-l deposedeze după un admirabil efort.

În cele din urmă, balanţa victoriei avea să incline spre săceleni. Moldovan, introdus cu trei minute înainte pe teren, a luat un balon pe cont propriu, l-a fentat pe Oancia şi după contactul cu acesta a căzut în careu arbitrul Marius Lungu indicând ferm punctul cu var. A bătut sigur Pandele şi scorul avea să devină 1-0 (min. 80). Până la final, buzoienii au sperat în remontare, însă gazdele au îngheţat jo