Unul dintre cele mai industrializate judeţe din ţară, Prahova avea, înainte de Revoluţie, uzine şi fabrici în care se produceau de la detergenţi, stofe, geamuri, îngrăşăminte chimice şi mobilă până la cele mai performante instalaţii de foraj petrolier din lume. Privatizate, închise sau prădate, au „produs“, în ultimii 20 de ani, câteva sute de mii de şomeri
Pe lista fabricilor şi uzinelor din România abandonate sau vândute după Revoluţie, din Prahova figurează 54 de întreprinderi, uzine, combinate şi centrale care fie nu mai au deloc activitate, fie merg la capacitate de subzistenţă.
Câteva zeci sau, în rare cazuri, sute de angajaţi mai lucrează în fostele uzine comuniste care au dat de muncă la sute de mii de prahoveni înainte de 1989, pe când altele au fost închise definitiv. O estimare grosieră arată că după abandonarea producţiei sau vânzarea fabricilor, peste 200.000 de salariaţi din Prahova au devenit şomeri.
Două exemple, unul din Ploieşti - Întreprinderea „1 Mai“ Ploieşti şi un altul din Prahova - Combinatul de Îngrăşăminte Romfosfochim de la Valea Călugărească, sunt emblematice pentru fenomen.
Întreprinderea „1 Mai“ Ploieşti, producător mondial de utilaj petrolier
Nu ai cum să te gândeşti la Ploieşti fără să-ţi treacă prin cap imaginea Întreprinderii „1 Mai“ Ploieşti, un „stup“ care aduna, în trei schimburi zilnice, 18.000 de angajaţi înainte de Revoluţie.
Cea mai mare uzină de utilaj petrolier din Sud-Estul Europei producea instalaţii de foraj petrolier dintre cele mai performante la nivel mondial, achiziţionate inclusiv de celebre companii de profil americane.
Devenită după Revoluţie Societatea „Upetrom 1 Mai“ Ploieşti este controlată acum de Gabriel Comănescu, unul dintre bogaţii de Top 300 ai României.
Înainte de criza economică mondială, compania mai avea 1.700 de angajaţi şi livra utilaje speciale în Rusi
