Orice discuţie cu ei se transformă într-un monolog. În timp, riscă să fie marginalizaţi. Nu respectă regulile, refuză nejustificat şi resping alte puncte de vedere. Aceste persoane au „darul“ de a ne face viaţa un calvar.
„E încăpăţânat ca un catâr!" Când spui asta, e clar că vorbeşti despre cineva care te-a scos din minţi, pentru că nu vrea să asculte şi ce ai tu de spus. Irina (28 de ani) trece aproape zilnic prin asta. Iubitul ei, Alexandru, nu face decât ce vrea el. „Uneori, am impresia că se poartă în felul acesta doar ca să mă enerveze. Dar nu e deloc aşa. Pur şi simplu e încăpăţânat", continuă Irina.
Tânăra crede că atitudinea lui Alexandru vine dintr-un orgoliu prea mare. „Eu ştiu că el, de felul lui, e cam mândru. Cumva, are o părere mai bună despre el decât despre ceilalţi. Nu spun că-i priveşte pe cei din jur cu un aer de superioritate. Dar cred că, în sinea lui, aşa se simte", îl analizează Irina pe iubitul ei.
„De exemplu, dacă vreau să rezerv bilete la film şi îi propun nişte locuri despre care eu cred că sunt cele mai bune din cele rămase libere, el îmi spune că sunt altele mai bune şi nu acceptă argumentele mele", spune tânăra. Cum reuşeşte să se înţeleagă în cele din urmă cu Alexandru? „Las de la mine. E singura soluţie. E un tip minunat, dar trebuia să aibă el un defect. E încăpăţânat!"
Uneori, când se gândeşte la viitor, Irina încearcă o temere, deşi recunoaşte că e puţin exagerat să-şi pună o asemenea problemă. „Mă tot întreb ce m-aş face dacă am avea un copil care să-i semene, adică să fie la fel de încăpăţânat", mărturiseşte Irina.
Încăpăţânarea nu se strecoară doar în viaţa privată. La birou, colegii care au această trăsătură le pot da mari bătăi de cap celorlalţi.
Nu oferă argumente
Dan, de pildă, un bărbat în vârstă de 42 de ani, care conduce un colectiv format din 12 persoane, are în subordine o