Titus Ceia Motto:
"Se spune ca secretizarea informatiilor a inceput sa devina o problema inca din antichitate. Probabil in urma dezvaluirii faptului ca Regele Midas avea urechi de magar." - W. S. Maugham, Un abis de 30 de secole.
Cand aud vorbindu-se despre secrete bine pazite, in mintea mea se produce intotdeauna un soi de declic. Ma trezesc in anii `60 si ceva, pe vremea cand, copil fiind, il ascultam pe Mircea Crisan la radio si radeam cu sughituri. Emisiunea se numea "Teatru radiofonic". In emisiune, marele comic interpreta o scurta piesa de teatru intitulata "Comoara din insula piratilor". Rand pe rand, Crisan era piratul 1, valurile, piratul 2, vantul, piratul 3, impuscaturi, capitanul piratilor, zgomotul sabiilor, ceilalti pirati. O comoara trebuia ascunsa in cel mai mare secret, undeva, pe o insula pustie, neprinsa de hartile de navigatie. Era necesara pastrarea unui secret absolut. Din acest motiv, dupa ce toate odoarele erau ascunse in gropi sapate la multi metri adancime, capitanul si cativa ciraci credinciosi casapeau restul echipajului.
Totusi, prea multi cunosteau inca secretul. Mircea Crisan - capitan trebuia sa ia o hotarare. O lua si lichida, hotarat si abil, micul grup de tovarasi devotati. Ba un pumnal infipt in piept, ba un glont in sale, ba o otrava pusa in cafea. In final, ramanea un singur supravietuitor, un singur pastrator al secretului. Capitanul. Acesta simtea insa ca importantul secret este, chiar si in aceste conditii, cunoscut de prea multa lume, asa ca isi tragea un glont in cap. Deodata cu ultima suflare, venea si concluzia: "acum e bine, secretul e in siguranta. Nu mai stie nimeni."
Ala da, secret. Acoperea valori inestimabile: saci cu dubloni, lingouri, nepretuite nestemate, perle unicat, somptuoase capodopere de orfevrarie. O poveste cu misterul ramas intact chiar si dupa caderea cortinei
