“Şi-a inceput cariera printr-un stagiu la BBC, iar punctul culminant al carierei l-a constituit o exclusivitate despre nişte conversaţii private ale şefului serviciului de inteligenţă şi spionaj, ceea ce a dus la demisia acestuia. Cea mai inalta funcţie pe care a ocupat-o în presă a fost cea de director la Adevărul, unde ajunsese la tirajul de 150.000 de exemplare”. Aşa îşi începe cotidianul spaniol El Pais povestea romanţată despre fostul ziarist de la BBC, Evenimentul zilei şi Adevărul Laurenţiu Ciocăzanu. După ce povesteşte cum ajunsese el să coordoneze munca a 220 de redactori pe teritorul ţării şi in strainatate, cum se învârtea într-un anturaj de politicieni şi bogătaşi, cum ajunsese să cîştige aproximativ 12 mii euro/ lună, romantica lui naraţiune ajunge şi la obiectul articolului. De aproape un an de zile, serveşte chiftele şi omlete în barul pe care l-a deschis, pe Calle de Ángel Guimerá de Valencia, alături de soţie, machetator la acelaşi ziar unde lucra. Mărturisteşte, stergându-se de transpiraţie, că e greu, dar aşa e mereu la început.
Spune că, după diverse schimbări de şefi, Adevărul a ajuns pe mâna unuia fără experienţă în presă, aşa că, pe fondul crizei financiare, din 2010, pentru el a început să se contureze ieşirea din scenă. După ce ziarul a concediat 150 de angajaţi, inclusiv femeile de serviciu, a considerat că nu vrea sa treacă şi el prin asta. S-a gandit să-şi ia un an sabatic, plecând la fratele său, în Spania. Urmează pasajele de autoflatare şi autocompătimire, în care povesteşte cum s-a ridicat el, biet student la chimie traumatizat de perioada comunistă, descoperindu-şi talentul, colaborând la trei ziare şi la Radio BBC Budapesta (actualmente închis) şi practicând jurnalismul de investigaţie la Evenimentul zilei. Susţine că ar fi ajuns director la Adevărul la capătul unei cariere marcate de importante exclusivitat şi adevăruri in