Philip Marlowe, celebrul detectiv particular din cartile lui Raymond Chandler, este un solitar sastisit de rautatea lumii in care traieste. Doar anchetele pe care uneori accepta sa le efectueze pentru ca sa-si castige existenta il smulg din sihastria auto-impusa. Altminteri, joaca sah de unul singur, citeste, sau isi petrece noptile cu sticle de whisky alaturi.

Dar parca niciodata refuzul lui de a se amesteca printre ceilalti nu este mai evident ca in romanul "Doamna din lac'. Autorul ii observa cu atentie reticenta de a dialoga cu oamenii si de a actiona, ca si cum eroul ar fi ajuns la o concluzie amara: oricate faradelegi ai descoperi, si mai multe raman nestiute si nepedepsite.

In aceasta naratiune, Marlowe se simte obosit, imbatranit si fara dorinta de a-si mai practica meseria. Oriunde s-ar afla, in biroul sau din Hollywood, in locuintele altora, prin hoteluri sau pe marginea unui lac, el inregistreaza cu voluptate amanunte deseori insignifiante pentru altii.

In muntii din apropiere de Los Angeles asculta cantecul pasarilor, ramanand in aparenta fermecat de frumusetea peisajului. Dar perceptia ironica e aceea a unui orasean instrainat de natura: "O cotofana a chiuit pe o creanga si o veverita m-a certat, batand furios cu o labuta in conul pe care il tinea in brate. O ciocanitoare cu tichie rosie s-a intrerupt din scobitul pe sub coaja unui copac destul cat sa-mi arunce o privire cu un ochi ca o margea, dupa care s-a dus repede pe dupa trunchiul copacului, ca sa ma vada si cu celalalt.'

In oras este atent la ce poarta indivizii pe care ii intalneste, ce ticuri au, cum sunt aranjate incaperile in care stau si modul in care vorbesc. Toate aceste detalii alcatuiesc pentru el un ecran protector, pentru ca viata sa-i para mai suportabila. Foarte putine din observatiile sale au, insa, o legatura cu investigatia propriu-