Foto: Thinkstock Este un roman tulburător de cinematografic. Este, în lumea noastră şi dintre cărţile citite în ultimii ani, povestea care ar ilustra cel mai bine vechea expresie a Romei antice „pâine şi circ”. După mii de ani, în lumea noastră, fenomenul se repetă. Trilogia lui Suzanne Collins, publicată la Editura Nemira şi al cărei cel de-al treilea volum va apărea zilele următoare şi-l veţi găsi la sfârşitul săptămânii la Gaudeamus, este o construcţie ce pare concretizarea perfectă în ficţiune a ideii de „societate a spectacolului”.

Collins scrie o serie de trei romane în care cruzimea jocurilor pe calculator şi nevoia de „pâine şi circ” a lumii noastre sunt toate topite şi transformate într-o poveste căreia-i cazi în capcană de la primele pagini. O poveste care te arde şi te consumă cu viteza şi violenţa pe care „spectacolul” a imprimat-o universului noastru. Dar nu-i o carte pentru copii, deşi apare în seria „Nemira junior”. Sau, mai bine zis, nu-i o carte pentru copilărie, în sensul deja desuet al cuvântului… Povestea se petrece într-o lume de undeva din viitor şi care poartă numele Panem. „Panem et circenses”… Întâi e pâine. Urmează circul…

Într-o ţară -imperiu apărută pe ruinele Statelor Unite, împărţită în Districte şi numită Panem se organizează în fiecare an un joc…În care regulile sunt clare. Doi copii din fiecare district sunt aleşi pentru a intra într-un joc pe viaţă şi pe moarte în arenă, până la momentul la care unul singur va reuşi să-i ucidă pe toţi ceilalţi şi va fi câştigător. Tânăra eroină Katniss străbate un traseu chinuitor dinspre copilărie către maturitate. Pleacă în jocul cel mare copil şi se întoarce femeie. Femeie care îşi pierde treptat inocenţa, care învaţă să trădeze, învaţă să mintă, învaţă să se ascundă, învaţă să-şi manipuleze sentimentele, gustă din plăcerea de a deveni vedetă şi gustul o ameţeşte şi-o îndepărtează d