JURNAL DE ROMÂNIA
O ştire înghite pe alta, hulpavă, ca într-un cerc vicios şi devorator, flămîndă la rîndul său de celebritatea clipei şi totodată pregătită să părăsească scena, gata să facă loc altei informaţii efemere, o ştire înghite pe alta fără să mai întrebe pe nimeni, fără să mai raporteze undeva, nu există reguli, nu există nici o ordine locală, nici vreuna mondială, era tehnologiei informaţiei nu-şi alege nici morţii şi nici faptul divers, războaiele sînt tratate egal cu naşterile, miracolele şi întunericul vin pe aceeaşi bandă, o ştire înghite pe alta...
JURNAL DE ROMÂNIA
O ştire înghite pe alta, hulpavă, ca într-un cerc vicios şi devorator, flămîndă la rîndul său de celebritatea clipei şi totodată pregătită să părăsească scena, gata să facă loc altei informaţii efemere, o ştire înghite pe alta fără să mai întrebe pe nimeni, fără să mai raporteze undeva, nu există reguli, nu există nici o ordine locală, nici vreuna mondială, era tehnologiei informaţiei nu-şi alege nici morţii şi nici faptul divers, războaiele sînt tratate egal cu naşterile, miracolele şi întunericul vin pe aceeaşi bandă, o ştire înghite pe alta, lumea nu mai are timp să aleagă, digestia a devenit un moft, e inclusă în preţul servirii, totul vine pe bandă rulantă, contracronometru, te simţi ca un hamster pus să alerge pe o moară, într-un borcan, crezînd că înconjoară globul, o ştire înghite pe alta şi tu rămîi doar cu senzaţia că s-a întîmplat, că a fost sau că ar fi putut fi, nu mai ai timp să verifici, să afli, să înţelegi nici atît, eşti într-un carusel din care nu poţi să cobori niciodată, o ştire înghite pe alta şi devine un punct mic şi de la capăt, o umbră care trece prin tine fără să lase urme, fără să lase semne, pînă şi secolul vitezei a ajuns depăşit, metabolismul cuvintelor s-a schimbat dramatic, sînt din ce în ce mai scurte, mai directe, adaptate a