A doua parte din tetralogia „Inelul Nibelungului“, „Walkiria“, a reunit luni seară la Sala Mare a Palatului numeroşi spectatori.
Cronică realizată de Ligia Ardelean
Valoarea interpretării fusese verificată în seara anterioară prin Aurul Rinului – prologul Tetralogiei – apoi, dintre cele patru componente ale acesteia, Walkiria este cea mai familiară publicului, figurând odinioară şi în repertoriul curent al Operei bucureştene.
Nici în prezenta variantă concertantă internaţională nu a lipsit un important aport autohton. De altfel s-ar putea spune că Tetralogia, prin care Festivalul marchează bicentenarul naşterii lui Richard Wagner, este o... coproducţie între oaspeţii de peste hotare şi câţiva remarcabili solişti din România, care asigură rolurile de mai mică întindere. Mă refer în acest caz la bravele noastre walkirii, cele 8 surate ale Brünnhildei, interpretate cu acurateţe şi strălucire sonoră de Anelya Vidinova, Egle Chişiu, Sidonia Nica, Andreea Iftimescu, Natalia Buciuman, Antonela Bârnat, Adina Secobeanu şi Sorana Negrea. Enumerarea respectă ordinea înscrisă în distribuţie, nicidecum vreun criteriu preferenţial.
Protagoniştii au fost aleşi dintre cei mai importanţi solişti wagnerieni actuali, majoritatea participând în mod curent şi la Festivalul „Richard Wagner“ de la Bayreuth. Astfel, tenorul german Torsten Kerl (Tannhäuser-ul ultimelor două ediţii bayreuthiene) l-a întruchipat pe Siegmund. Vocea sa vine din categoria lirico-spinto spre repertoriul eroic, pe care-l poate asigura printr-o proiecţie eficientă a sunetului (chiar dacă nu întotdeauna perfect controlată). Cântă cu o frazare de largă respiraţie, spectaculoasă uneori – bunăoară în „Cântecul de primăvară“ al lui Siegmund – trecând cu naturaleţe de la entuziasmul juvenil al acestuia la momentele de impresionantă tensiune dramatică de mai târziu.
Prot
