Romania nu a stiut in perioada postdecembrista in ce fel sa se poarte cu Republica Moldova. A adoptat un ton rece si distant, incercand in acelasi timp sa-si legalizeze legaturile de rudenie cu fosta provincie prin diverse subterfugii. Romania a fost fata de Republica Moldova, de-a lungul ultimilor ani, pe rand sau deodata, paterna, ofensiva, condescendenta, nepasatoare, contondenta. Nu a vrut sa faca planuri cu aceasta tara in care se vorbeste romaneste, nu a vrut sa o ajute sau nu a stiut cum, penduland dintr-o dispozitie in alta mereu nehotarata si incapabila sa proiecteze un viitor comun. Oficialii de la Bucuresti au preferat sa hasureze pe harta spatiul geografic al Republicii Moldova, privindu-l ca pe o zona gri, miscatoare si imprevizibila. Complicitatile Chisinaului cu Moscova au subliniat, de altfel, adesea aceasta zona gri aflata la periferia atentiei politicienilor nostri, care au preferat sa ignore legaturile directe si nesanatoase dintre Republica Moldova si Rusia decat sa le saboteze cu mijloace democratice.

Adrian Cioroianu, incapabil sa-si dea seama de importanta relatiilor cu acest stat vecin, nu si-a facut timp in cele sapte luni de cand detine portofoliul de sef al diplomatiei sa faca o vizita la Chisinau. Prin traditie, orice nou ministru de Externe incearca, imediat dupa instalare, sa faca un gest de curtoazie mergand in Republica Moldova. De data aceasta, ar fi fost si o urgenta, cauzata atat de derapajele verbale ale presedintelui Voronin, cat si de problemele aparute la consulatul romanesc de la Chisinau. Adrian Cioroianu rezolva insa lucrurile de la Bucuresti prin delegare, ignorare si neangajare sau de la Bruxelles prin neatentie, atunci cand introduce in circuitul european "limba moldoveneasca", dupa ce predecesorii sai au brevetat-o deja la ONU. Romania amana de ani de zile semnarea tratatului bilateral cu Republica Moldova tocmai fi