Doctorul în filologie Dumitru Mălin simte puterea tinereții sufletești în creația lirică chiar şi după ce a scris de-a lungul anilor mai multe volume de poezie.
Născut în Baia de Arieș, a început să scrie poezii influențat puternic de moartea prematură a tatălui său. „Eram în clasa a VII-a când tata a murit, la 38 de ani. Pentru mine a fost ceva cutremurător. La 14 ani eram cel mai mare dintre cei cinci frați, sora cea mai mică avea doar doi ani. Mama, care a rămas văduvă la 36 de ani, mă crescuse spunând «Tatăl Nostru» în biserică, dar din clipa aceea n-am mai crezut în Dumnezeu“, afirmă poetul.
„Armata m-a zdruncinat poetic“
La moartea tatălui a compus prima poezie, legată de trăirile sale din acele clipe dureroase, iar la 14 ani a publicat întâia creație lirică într-un cotidian albaiulian. La terminarea liceului, a urmat o altă perioadă dificilă din viața sa, care i-a scurtcircuitat avântul creativ. Nu a intrat la facultate și a fost nevoit să efectueze stagiul militar, iar viața cazonă i s-a părut cumplită. „Armata m-a cutremurat, cred că mi-a stricat destinul de poet, m-a zdruncinat poetic, m-a îndobitocit. La un moment dat nu mai puteam să scriu. Armata a fost cea mai urâtă lume pe care am văzut-o. N-am suportat niciodată să zic «Să trăiți!», ca ulterior să-mi dau seama că viața e un fel de armată, în care ești nevoit de multe ori, ca salariat, să zici «Să trăiți!» superiorilor“, remarcă Dumitru Mălin.
Apetitul liric i-a revenit în anii studenției. A publicat poezii la reviste literare precum „România literară“, „Luceafărul“, „Tomis“ (din Constanța), „Ramuri“ (Craiova), „Convorbiri literare“ (Iași), „Orizontul“ (Timișoara) sau „Familia“ din Oradea. În anul 1982 a debutat cu primul volum de poezii intitulat „Zodia mărturisirii“, urmat peste patru ani de un al doilea – „Ziua de trecere“, ambele publicate la Editura „Facla“ din T