Admiterea României în spaţiul Schengen (considerată, la începutul acestui an, o simplă formalitate) a fost amânată sine die. Teodor Baconschi ne îndeamnă să privim „jumătatea plină a paharului”: măcar nu am fost refuzaţi tranşant! Cică avem de-a face chiar cu un „succes” al diplomaţiei româneşti. Un succes cu atât mai straniu cu cât guvernanţii noştri ne repetă că ei şi-au făcut bine treaba. „Criteriile tehnice” au fost îndeplinite, asigură însuşi preşedintele Băsescu. Atunci, cum de-am ratat, totuşi, principala ţintă de politică externă a ultimilor ani? Cine e de vină?
Explicaţiile oficiale mi se par mai înspăimântătoare decât eşecul în sine. Campion la aruncat găina moartă în ograda vecinului, Traian Băsescu nu se abţine nici când peste gard se află parteneri europeni, nu politicieni de Dâmboviţa. Zeus de la Cotroceni dă vina pe „conjuncturi” şi insinuează conspiraţii. Cică Olanda e condusă de extremişti. Finlandezii sunt rasişti – nu le plac ţiganii noştri. De-aia nu ne vor în Schengen! Că avem frontiere permeabile şi corupţie cât Casa poporului, pare complet irelevant. Problemele sunt la alţii, nu la noi. În niciun caz la Palatul Victoria.
Noi ne-am obişnuit de mult cu acest gen de retorică. Ştim că, pentru orice rateu al guvernării portocalii, de vină sunt mogulii, opoziţia, criza mondială, iudeo-masoneria sau alinierea planetelor. Cunoaştem talentul preşedintelui de a inventa inamici publici şi ţapi ispăşitori – individuali sau colectivi. De data aceasta, însă, Traian Băsescu a mers prea departe. În primul rând pentru că este complet iresponsabil să asmuţi resentimentele majorităţii împotriva unei minorităţi – acreditând ideea că „cerşetorii ţigani” sunt de vină pentru eşecul Schengen. Oricât de absurd, acest tip de discurs riscă să prindă, mai ales în vremuri de criză. Metoda a fost experimentată cu succes de nazişti. Că tot se lamenta preşedint
