Iarăsi un articol care îmi place, bine argumentat, uşor provocativ, şi cu a cărui concluzie nu sunt de acord. Astfel de articole au darul de a mă întărâta, evident! Este articolul domnului Valentin Naumescu, cu titlul prescurtat ”Felicitări Republica Moldova, adio România Mare!”

Scenariul care mi se pare mie cel mai probabil în viitorul apropiat şi mediu (vreo 20 de ani) este următorul: România va reuşi ”performanţa” să absoarbă mai mult decât actualii 15% din fondurile oferite de Uniunea Europeană pentru a progresa mai rapid. R. Moldova va învăţa din această greşeală a României şi va absorbi ceva mai mult. Cetăţenii R. Moldova vor observa în sinea lor (mulţi nu conştient) că le merge mai bine în cadrul familiei europene. Apropierea de EU este şi va rămâne asociată cu direcţia ”vest”, nu ”est”, care direcţie este aceeaşi cu cea spre România. Conştientizarea identităţii româneşti în R. Moldova (la cei ce se consideră ”pur moldoveni”) va creşte. În ultimă instanţă aceasta va duce la o dorinţă acută generalizată de unificare. Nu cred că motive de natură financiară (atât cât vor fi percepute) au capacitatea să stăvilească o ”pornire” naţională. Atunci unificarea se va realiza. Destul de nespectaculos.

Acum comentez. Domnul Naumescu sugerează că “în situaţia în care cetăţenii României ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească fiecare, în total, câte 5.000-10.000 de Euro pentru unificare” atunci răspunsul lor ar fi negativ. Eu cred că şi 500 de Euro ar fi suficient. Numai că întrebarea nu se va pune. Dacă nemţii ar fi întrebaţi dacă sunt de acord să plătească sumele pe care Germania le plăteşte pentru dezvoltarea zonelor subdezvoltate ale EU, dacă li s-ar pune întrebarea pe tavă, sigur că n-ar fi de acord. Dar asemenea întrebări nu se pun. Foarte multe întrebări nu sunt puse populaţiei, şi în marea majoritate a cazurilor e bine aşa. Pe de altă parte,