La ora 4 dimineaţa, grenade sîrbe au căzut peste Presjeka. Era pe 22 iunie. O femeie ucisă (cine îşi mai aminteşte numele ei astăzi?). Casele erau cuprinse de flăcări. Căldura se înteţea.

Oamenii îşi luau în grabă ceva de mîncare, îmbrăcăminte, copiii. Înspăimîntaţi, se îndreptau spre munţii Crvanj. Se ascunseseră în pădure. Nu mai puteau înainta printr-un spaţiu nesfîrşit, luminat şi gol. Se lăsă noaptea. Prin Presjeka, care ardea, se grăbiră spre satul Kljuna. Întîlniră nişte musulmani din Kljuna şi din alte aşezări învecinate. Erau printre aceştia şi cîţiva din Mostar, pe care sîrbii îi luaseră captivi şi pe care, nu se ştie de ce, îi lăsaseră liberi.

În satul Kljuna, au fost nevoiţi să abandoneze 17 bătrîni. Pe aceia care nu puteau merge prin munţi; Jasna îşi aduce aminte cum un bărbat a fost nevoit să se despartă de mama lui. Pentru că nu o putea ridica din loc. I-a lăsat ceva de mîncare. Avea soţie, copii, n-avea de ales. Bătrînilor părăsiţi nu le-a ajuns mîncarea pentru mult timp.

Le-au tăiat gîtul. Lupii le-au sfîrtecat trupurile fără viaţă, le-au împrăştiat oasele de jur împrejur.

Cuşca

Copii, femei, bărbaţi – păşeau unul după celălalt, fără să ştie încotro. Printre ei se aflau şi pădurari, care mai lucraseră prin locurile acelea şi care îi asigurau că ştiu încotro se îndreaptă. Îi vor duce pe toţi la Mostar, aşa cum au promis. În Mostar, lucrurile erau deja ceva mai calme, sîrbii părăsiseră oraşul pentru că se puseseră de acord cu croaţii. Înainte de asta, uciseseră în jur de-o sută de oameni şi le aruncaseră trupurile la gunoi – aşa au murit vărul şi verişoara Jasnei.

Au urcat pe muntele Velez. Ploaie, grindină, nopţi reci, zile toride. Se înainta cu greu. Jasna cu fetiţa în braţe. Hasan – cu fiul. Ajla – nouă luni. Amar – 4 ani.

În cea de-a patra zi de drum, a căzut o grenadă. Chiar în dreptul lor. Întîmplarea făc