Oligarhi rusi cumpara case exagerat de scumpe in centrul Londrei, isi listeaza firmele la bursa din Londra si accepta legea Angliei ca lege ce guverneaza contractele intre ei. Anglia – si nu Rusia – a reusit sa produca aceste bunuri sociale: statul isi protejeaza rezidentii, rezidentii pot castiga in respectabilitate iar judecatorii independenti sunt o garantie pentru respectarea conditiilor contractuale.
Casele la suprapret favorizeaza constructorii britanici care, pe langa faptul ca au de lucru, sunt astfel si mai productivi (in sensul de venit obtinut pe numarul de ore lucrate). Au de castigat si proprietarii britanici datorita cresterii valorilor imobiliare. Plusul de valoare se adauga productivitatii muncii lor de zi cu zi.
Tinerii britanici pot opta pentru meserii mai bine platite in domeniul financiar sau juridic sau din alte servicii – precum cele de lux – facturand oligarhii rusi.
In cele din urma, oligarhii rusi au si copii care urmeaza cursuri la facultati britanice, cu costuri de peste 25.000 de lire pe an. Multi dintre acesti copii vor deveni cetateni britanici si vor mosteni averile parintilor lor. Va avea loc un transfer real de valoare intre Rusia si Marea Britanie.
In urma cu un an, cercetatori rusi de la Universitatea din Manchester au descoperit un matrial nou, revolutionar si au luat premiul Nobel. Ei sunt in continuare in Marea Britanie. Firme britanice folosesc inventia in scopuri comerciale.
Probabil 3 milioane de romani lucreaza in occident.
Aceste randuri sunt o continuare la articolul precedent despre productivitatea individuala (vezi Cat de productivi suntem si pana unde putem impinge productivitatea personala ): uneori, ca in cazul Romaniei sau Rusiei, productivitatea individuala, chiar daca ridicata, poate fi anulata daca rezultatul muncii este investit in Romania sau in Rusia. In schimb, in tari care is