"Regele Romaniei, Mihai, este tanar si nu straluceste prin calitati intelectuale deosebite. Nu are pareri ferme si convingeri personale in probleme de principiu (...) tinand seama ca, noi nu am lucrat cu regele, situatia nu a fost in aceasta etapa a luptei politice din Romania, in favoarea noastra, mai ales, cand englezii si americanii au inceput sa-l copleseasca pe rege cu cadouri, printre care doua automobile (unul fiind «Willyâs») si altele". Atmosfera tensionata a anului 1945 este adesea redata prin finalul uneia dintre intalnirile regelui Mihai cu adjunctul ministrului de Externe al URSS, A. I. Vasinski. Invocand spiritul intelegerilor de la Yalta, regele si-a exprimat dezacordul asupra compozitiei democratice a guvernului Romaniei. "Yalta sunt eu!" s-ar fi maniat demnitarul sovietic, intarindu-si afirmatia cu un pumn in masa de discutii. Trantind usa in urma, a pus apoi punct sonor intalnirii.
Cand pumnul lui Vasinski clatinase temeliile tarii, fara indoiala insa ca regele nu cunostea palmaresul sinistrului personaj in a face unelte din oameni. Nu stia ca in anii "marii terori staliniste" Vasinski fusese procurorul general al Uniunii Sovietice. "Procurorul de trista faima" era, se spune, si autorul regiei, proceselor publice incheiate cu sentinta condamnarii la moarte a membrilor "vechii garzi leniniste". Dupa asemenea succese, pe el il alesese Stalin ca misionar pentru imbogatirea imperiului sovietic cu noi teritorii.
Pumnul lui Vasinski era insa efectul surpriza al diversitatii si subtilitatii metodelor utilizate de sovietici. Cu ajutorul documentelor din arhivele Moscovei, puse in circuitul romanesc, putem avea acum o imagine de ansamblu asupra lor. Pedeapsa (in cazul expus - comportamentul jignitor si absolut neobisnuit in fata unui rege) ori recompensa (in extrema - decorarea regelui cu "Ordinul Victoria") erau dozate si administrate f