Unirea a trecut, Mos Ion Roata este insa din nou convocat. La criza. A fost si pe la Revolutie, l-au impuscat alaturi de tinerii de-atunci, dar cum este nemuritor, iata-l raspunzand din nou "prezent". si, pe buna dreptate, daca ai fost la Unire, la Revolutie, de ce sa nu fii tot tu cel care pune umarul si la criza?
Am auzit de cateva ori cuvantul "solidaritate" rostit in ultimul timp, de cateva luni mai precis, de cand au aflat si politicienii romani alesi ca e criza. L-a circumscris si dl Traian Basescu in discursul sau de la lansarea candidatilor PDL pentru Parlamentul European, afirmand "cu tarie", cum e obiceiul, ca din criza vom iesi ori toti 22 de milioane, ori nici unul. Vorba ceea, "ori toti sa muriti, ori toti sa traim". Brusc, dupa o asemenea declaratie generoasa – cand e vorba de sacrificii, generozitatea politicienilor cu cetatenii e mare de tot, adica acestia din urma de ce sa nu se sacrifice? – incepi sa te intrebi daca nu e mai bine sa te prinda criza intr-un penthouse de la Baneasa decat intr-o cocioaba, daca nu e mai bine sa-ti scada averea, pe hartie, de la 3 miliarde la unul singur decat de la 300 de lei la 100. si te mai intrebi si altele asemenea.
Ultima intrebare care se impune e insa, oricare ar fi cele dinainte, una singura: de ce ii tot pastram noi pe politicienii astia in functiile-cheie ale statului, cate patru ani, pe rand, cand pe unii, cand pe altii, cu totii avand perspectiva – "luminoasa", nu-i asa? – de a prinde patru ani grasi.
Nu stiu daca astazi se mai invata la scoala primara cele doua povestiri ale lui Ion Creanga despre Mos Ion Roata, dar eu, personal, mi le aduc bine aminte. In esenta, povestea era asa: un boier le explica taranilor convocati la Iasi cum e cu unirea, cum trebuie ei sa fie cu totii uniti, pentru a muta bolovanul prea greu din loc. Boierul il incerca intai pe Mos Ion Roata, acest