Intr-un dosar din arhivele fostei Securitati, care poarta numele Saplacan si altii, zace povestea a cinci oameni parasutati in muntii Fagaras in 1951. Toti erau tineri si ajunsesera, in imprejurarile razboiului, in lagarele de prizonieri. "Grupul de spioni" care au sfarsit prin a fi executati era condus de Constantin Saplacan, un fost strungar care in 1943 trecuse fraudulos granita in Ardealul de Nord, pentru a-si vedea mama.
S~pl~can si prietenii sai, protagonisti ai unei actiuni socotite drept una de spionaj, au marturisit in anchetele Securitatii mobilurile care i-au impins sa accepte oferta "agenturilor anglo-americane". Cu toate eforturile anchetatorilor de a scoate de la ei dovezi ale fanatismului anticomunist si antiromanesc, a devenit, treptat, evident ca au ajuns spioni mai degraba de frica de un viitor incert, de foame si de dor de casa.
Povestea racolarii lor este edificatoare. Constantin Saplacan a fost primul care a devenit spion. In luna mai a anului 1951, fusese mutat, de putina vreme, intr-un lagar liber de langa Bagnoli, in apropiere de Frascatti, Italia. "Aflandu-ma in cantina lagarului la o masa, a venit la mine un roman, intrebandu-ma daca eu sunt Saplacan", povestea acesta nefericita intalnire cu Teodor Crasnaru, comandor de aviatie fugit dupa razboi in Turcia cu un avion si intrat in serviciul spionajului anglo-american. Fisele Directiei A a Securitatii din 1951 il descriu astfel pe comandorul Crasnaru: "A facut parte dintr-un regiment de artilerie, apoi din Flotila de bombardament din Orasul Stalin. Varsta - 38 de ani. Este ranit la sold si mana, iar piciorul stang l-a avut fracturat. Din cauza acestei fracturi, schioapata putin...".
Comandorul Crasnaru a avut succes in misiunea sa - dupa cum le-a relatat Saplacan anchetatorilor: "In discutiile care au urmat, dupa ce m-a intrebat daca as avea curajul sa sar dintr-un avion, iar