Instituţiile publice şi politicienii şi-au dat mâna să scoată ţapi ispăşitori fermierii din povestea cu contribuţiile restante către Sănătate pe patru ani. Că o fi incompetenţă, lene, dezinteres, rea-credinţă, amatorism sau din toate câte puţin, nu mai contează. Toate au pavat, în corul falselor bune intenţii şi al susţinerilor zgomotoase ale autorităţilor, drumul fermierului spre ”Cremenal”
Dormi liniştit, i-au spus. Noi ne batem pentru tine. L-au bătut părinteşte pe spate şi i-au spus că nu e singur. Că rolul lor, al aleşilor, e să îi reprezinte interesele lui, ale alegătorului, şi pentru asta nu vor precupeţi nici un efort... Mai mult, Dl Copaci -preşedinte şi director -, probabil la sfatul dlui Copaci-frate şi jurist-, a plusat, îndemnând fermierii să nu mai depună contestaţii deloc, căci dumnealui deja a luat de guler Curtea de Conturi... şi gata problemele fermierilor au dispărut ca prin farmec. Emoţii, empatie, solidaritate, cuvinte mari şi gânduri măreţe la ordinea zilei ... amnistie fiscală, ştergerea tuturor datoriilor, pace socială, cetăţean, demnitate, instituţie publică. Ce mai, dragoste fierbinte, caniculară. Visul a durat preţ de o vară...
Promisiunile liderilor politici s-au dovedit apă de ploaie. Zero implicare, zero rezultate. Toamna nu a adus doar ploi pentru fermieri ci a deschis şi sezonul executărilor silite din partea Fiscului. În loc să se ocupe de cules, fermierul va trebui să se lupte cu statul să nu îi ia din agoniseala de peste an. Din răsfăţatul atenţiei publice afişate de întreg eşichierul politic, a ajuns acum să se bucure doar de favorurile pe bani ale avocaţilor. Plăteşte pentru credulitate, plăteşte pentru că nu e organizat.
Ca să se înţeleagă dimensiunea bătăii de joc vreau să menţionez că prevederile noului art. 215 alin (3) din O.U.G. 117 de la sfârşitul lui decembrie 2010 a lui Boc introduc pentru prima dată obliga
