Numai ca, nu-i asa, intrebarea ei privitoare la "autogara mare, aia care a fost", ramine una incuietoare pentru orice iesean - si pentru dl primar Nichita asijderea. Pentru ca, iata, dupa ce fosta autogara a fost cumparata si apoi s-a vindut terenul celor de la Billa (ani buni, de-acum, in urma), edilii orasului n-au rezolvat problema nici pina-n ziua de azi!
Acum citeva saptamini, mergeam spre Billa. In dreptul unui fel de "autogari" / statie de imbarcare, de unde pleaca autocare spre Italia si curse spre nu mai stiu ce sate din judetul Iasi, imediat inainte de Oficiul Postal de la Gara, ma trezesc prins de brat de o femeie de la tara:
- Nu va suparati, autogara unde este?
Buna intrebare, m-am gindit eu.
- Dar unde vreti sa mergeti, in ce directie?, incerc sa ies din dilema.
Imi raspunde femeia (la vreo cincizeci de ani, cu o batrina in spatele ei, a carei imbracaminte o recomanda ca fiind tot de la tara, probabil mama ei):
- La frate-miu!
Era sa izbucnesc in ris. M-am abtinut.
- Bine, bine, dar in ce directie, spre Tirgu Frumos, spre Popricani, spre Bucium?, am incercat eu sa dau de capat macar directiei mari, in ideea ca daca voi putea pozitiona localitatea-tinta la sud sau la nord sau la vest de Iasi, poate ca voi reusi s-o ajut cit de cit.
- Dar autogara mare, aia care a fost, unde este?
Foarte buna intrebare, mi-am mai zis o data. M-am dat batut.
- Mergeti tot pe strada asta, pina ajungeti la Autogara Vest!, i-am spus in cele din urma, gindindu-ma ca alta autogara care sa merite intr-un fel sau altul acest nume nu mai cunosc nici eu.
Mi-am continuat drumul. Din cind in cind mai zimbeam de unul singur, tot amintindu-mi de dezarmantul raspuns al femeii de la tara: "La frate-miu!"...
Numai ca, nu-i asa, intrebarea ei privitoare la "autogara mare, aia care a fost", ramine una incuietoare pentru orice
