Cartile cu dedicatie pe care Lucretiu Patrascanu i le-a oferit Regelui Mihai, probe in procesul intentat fostului lider comunist. Un om de afaceri cata a castiga cuiva bunavointa, dandu-i o suma de bani sau o masina sau doar un pranz. O femeie ii face ochi dulci unui barbat, la o adica se si culca cu el, chestia asta nefiind ceva prea costisitor la unele reprezentante ale sexului zis, prin cliseu, slab. Un om politic, daca mai e si sef, da un post, o promovare, ma rog, ceva de care dispune, ba chiar si o subventie, daca e cumva stab la Cultura. Un autor da ceea ce are el mai scump sau, ma rog, ceea ce crede el ca are mai scump: cartea sa cu dedicatie.
Asa se explica numarul insemnat de carti cu dedicatie gasite prin bibliotecile fostilor lideri de partid si de stat. Cand ministrul Culturii te-a ajutat sa-ti treaca volumul de cenzura, cum sa nu-i raspunzi dandu-i o carte cu iscalitura ta sub o urare cliseu?!
Viata e dura insa cu autorii de carti. Vor fi constatat dupa decembrie 1989 toti cei care si-au vazut scrisul si iscalitura inflorate, reproduse intr-un ziar cu pretentie de a fi anticomunist din tata-n fiu. Daca ar fi stiut ca pentru anticomunisti dedicatia pe o carte e o piesa la dosarul condamnarii publice, probabil ca in primele zile dupa ceea ce a fost poreclit Revolutia din decembrie 1989, autorii ar fi procedat precum Lucretiu Patrascanu la inceputul lui 1948. Scrie liderul comunist intr-una din numeroasele declaratii date sub ancheta:
"Stiind ca Ratziu era in-sarcinat cu paza Castelului Peles (tovarasa mea mi-a spus-o cu ocazia expertizei artistice pe care a facut-o din insarcinarea Partidului la Castel), l-am chemat la mine pe Ratziu in ianuarie 1948 si l-am rugat sa scoata cartile mele, tocmai pentru ca erau cu dedicatie, din biblioteca ex-regelui.
Nu am anuntat la Partid acest lucru. Cartile am vrut sa le scot pentru a nu fi
