Am primit săptămâna asta un ajutor nepreţuit pentru exerciţiile mele de empatie, iar replica isterică a vreunuia mi-a adus pe faţă doar zâmbetul: „Dragule, tu oi fi mâncat de dimineaţă un ou ştampilat cu 3!” (Ecologice sunt doar cele parafate cu 0 sau 1).

Concluzia organizaţiei Vier Pfoten: „Stresul găinii devine stresul nostru”, mi-a deschis ochii. Înghesuite în cuşti luminate artificial, uneori cu ciocul tăiat, să nu se atace între ele, hrănite forţat şi lipsite de cocoşi, bietele păsări din ferme dau în clocot. Hormonii de stres pe care îi secretă se transmit în ou şi, conform celor de la Vier Pfoten, nu dispar la gătit. Vă daţi seama ce bombă ticăie în cofraje, gata să explodeze, chiar şi după trecerea prin tigaie sau ibric, în sistemul nostru (şi aşa) nervos? Căci nici un magazin, din 20 de lanţuri de supermarketuri din România cercetate de organizaţie, nu vinde ouă provenind de la găini destinse, crescute în aer liber. Cum erau cele din curtea bunicii, pe vremea când boabele fierte de porumb creşteau în strachina unei vecine, nu în cutii vidate, untul îl cumpăram învelit în frunze de brusture de la negustorul ce trecea cu găleata pe stradă, iar pentru îngheţată trebuia să alerg prin praful drumului după căruţa în care trona o femeie grasă.

Doar ţărăncile mai vând în pieţe ouă domoale, neştampilate, dar poate, ca în filatelie, tocmai de aceea mai valoroase, provenind de la găini care, chiar dacă nu se recrează în Tahiti, pot măcar să zburde prin curte. Iar dimineaţa sunt trezite de un „Cucurigu!” tradus parcă din engleză: „Relax your life? Relax your wife!”