■ Când a "brand”-uit deunăzi America, în stilu-i portuar inconfundabil, preşedintele nostru l-a plagiat sigur pe Winston Churchill. Afinităţile sunt evidente, amândoi cursanţi de Marină, slobozi la gură şi dependenţi de spirtoasa scoţiană. Cum să nu-i fi plăcut Corsarului de la Cotroceni vorbele premierului britanic de odinioară, din zestrea căruia văd că se adapă ? Cică sunt un sfert voinţă, un sfert imaginaţie, un sfert umor şi un sfert whisky, zicea englezul, autocaracterizându-se. Nu la fel se poate defini pe sine matelotul oranj ? "Suntem cu toţii nişte viermi; dar cred că eu sunt un licurici”, a mai lăsat posterităţii eroul de peste Canalul Mânecii. Amorezat candriu de axa Londra- Washington, trăncănitorul Traian a făcut un calcul simplu. Păi, dacă Albionul e doar licurici, America nu poate fi decât Marele Licurici, eurika ! Metafora a prins rădăcini în mentalul colectiv de la noi, stabilind pe veci raporturile politico-militare ale României cu fosforescentele puteri mondiale.
■ În plină criză planetară şi naţională, primul dintre miniştrii USL şi-a târguit ditamai bolidul. Ca să-şi satisfacă melicul, a umblat la teşchereaua statului. A noastră adică. O sută de mii de europarale ne costă slăbiciunea pentru maşini a şefului de guvern. Scump, domnule, scump ! Se zvoneşte că răscăbaia pe patru roţi e din aia eco. Dar la ce i-o trebui extravaganta limuzină într-un mediu atât de poluat cum este cel politic ? Şi tocmai ce promisese că va scăpa ţara de noxele portocalii ! Vorbe de ameţit prostimea, nu ? Până la o Românie eco, avem un premier eco...
N-a observat oare pilotul Ponta că vechii guvernanţi şi-au pierdut portofoliul din pricina aroganţei ? A prăpastiei săpate între austeritatea poruncită calicimii şi îmbuibarea camarilei udriste ? Fără o imagine oficială a austerităţii, în ton cu sărăcia populaţiei, ăi noi de la putere vor fi măturaţi aidoma p
