Lumea in care traim este identica aceleia pe care noi insine o cream. A ne detasa de ea atunci cand se petrece un fapt ce ne tulbura existenta spre a acuza - totdeauna ceilalti, niste altii mereu foarte abstracti sunt de vina - este un act fariseic. Primul vinovat de tot ce se intampla in jurul tau esti chiar tu: propriu-ti comportament, propriu-ti sistem de valori, tacerile, acceptarile si lasitatile tale. Violenta este un dat al lumii noastre. Violenta in sport este lumea violentei care domina lumea noastra, inabusita si colorata de cuvinte precum polemici, drept la opinie, dezbateri, divertisment cu orice pret, rating etc.
Un om - aflat in timpul exercitarii profesiei - a murit undeva in sudul Italiei. O zi dupa aceea, la Bucuresti era sa se produca tragedii.
In Franta, un autocar a fost bombardat cu pietre si numai norocul a facut ca nimeni sa nu fie ranit grav. Toate s-au produc inaintea, in timpul sau dupa desfasurarea unor intreceri sportive. Probabil ca pana la aparitia acestor randuri se vor adauga alte si alte incidente violente in jurul lumii sportului. Sa spun ca nu totdeauna a fost asa?
Am trait in aceasta lume si ca actor, si ca spectator. In vremea copilariei, la cuplajele de pe stadionul 23 August, mergeam toata trupa - stelisti, rapidisti, progresisti, dinamovisti. Alaturi de noi, la peluza, oameni maturi, care erau si ei chibiti infocati. Fluieram, ne agitam si, evident, saream in sus de bucurie la golurile echipei favorite, ne strangeam pe scaune, scrasneam din dinti la infrangeri.
Apoi, plecam cu totii acasa, pentru a incinge o miuta "ai nostri impotriva lor". Nu erau galerii tocmite, platite, privilegiate - biletele se dadeau dupa cum venea lumea la case, iar o vreme indelungata s-a incurajat respectarea locului inscris pe bilet prin acordare de premii.
Iar noi ne respectam cu sfintenie locul, visand mereu la min
