Vedeti, indiferent de legi, atat de des invocate, nici nu mai conteaza cine numeste Procurorul General, CSM sau Ministrul Justitiei. Va fi oricum o propunere providentiala. Nu conteaza controlul civil la conducerea armatei, oricum acolo nu e nimeni. Nu conteaza cum se exercita controlul asupra serviciilor secrete, inclusiv prin numirea directorilor. Marti, raportul de tara a consfintit inchiderea unei etape de istorie, punand peste Romania prezentului o stampila mare pe care scrie "acceptabil". Noua etapa, in care intram cu majoritatea metehnelor avute in prima, e legata total de Europa si de evolutiile Uniunii. Toata lumea e de acord in aceste zile ca viitorul trece pe la Bruxelles. Privind acest entuziasm nu poti sa nu te intrebi: Bine, si Axa? Unde este Axa? Sau marele proiect romanesc la Marea Neagra? Sau rolul nostru in Transnistria? Am ales acest titlu pentru articolul de azi pornind de la un "strigat de lupta" specific galeriilor de fotbal. Cand echipa adversa e batuta zdravan, galeria se intreaba unde este adversarul. In cazul de fata asa i-ar putea striga lui Traian Basescu niste oameni atat de rai incat sa-i urmareasca politica externa pas cu pas.

UE exista. Toate celelalte, nu. Pentru ca aiurelile menite sa dea continut unui proiect de politica externa inexistent, au viata scurta. Nu ma refer desigur la relatiile speciale cu SUA, nu ma refer la apartenenta noastra la NATO - obtinuta cu eforturi deosebite in 2003, pe vremea cand eram seful guvernului - nu ma refer la relatiile deosebite cu Marea Britanie. Absolut necesare. Dar aroganta de a crede ca cele trei capitale: Bucuresti, Londra, Washington se afla pe aceeasi orbita geostrategica nu ne-a creat decat probleme. In Europa. Atunci cand ne bateam sa intram in Uniunea Europeana!! Ceea ce functioneaza sunt constructiile de durata, care implica mai multe institutii si mai multe guvernari. Cum a f