Avem liderii, politicienii pe care ii meritam, am spus mereu, fie ca era vorba despre politica interna sau europeana. Alegerea lui Herman Van Rompuy si a lui Catherine Ashton pentru cele doua noi posturi create de Tratatul de la Lisabona - o supa lunga si diluata, fata de ambitiile care au dus la ideea unei Constitutii europene - nu vor acorda UE anvergura dorita in plan international. Marii lideri europeni - britanic, francez si german - vor continua sa fie vocile Europei.
Preferatul meu era Jean Claude Junker, in ciuda criticilor referitoare la esecul de a conduce Eurogrupul in asa masura incat UE sa faca mai bine fata crizei economice. Junker este Mister UE prin excelenta, i se zice de altfel Mr. Euro - pentru ca de numele lui se leaga semnarea tratatului de la Maastricht. A refuzat sa admita moartea Constitutiei europene si a luat-o ca pe o infrangere personala. Multi spuneau ca primul presedinte al UE trebuie sa fie un european convins, iar cand Angela Merkel a vorbit despre un presedinte dintr-o tara mica a UE am interpretat-o ca pe o sustinere a lui Junker. Si Junker avea sustinere, insa opozitia britanicilor a contat mai mult.
Presedintele roman, aproape de
invingatorii serii de joi
Foto: Consiliul European
Si iata ca alegerea a fost alta: premierul belgian Herman Van Rompuy. Provenind din Belgia, o tara teribil de fragmentata si cu mari tensiuni, pe care a reusit s-o scoata din criza in acest an. Analistii americani ai Stratfor - think tank, considera ca nu va fi nevoie sa se opuna Parisului si Berlinului in apararea unor interese nationale proprii. Va fi mai mult decat bucuros sa le indeplineasca ordinele.
Un politician discret, mai ales la nivel european, modest, fara un puternic profil politic si international, caruia ii va fi probabil greu sa vorbeasca de la egal la egal cu Barak Obama, Dmitri Medvedev sau