Prin felul în care sînt construite, manualele de religie ar trebui să nască nemulţumiri mai curînd în rîndul credincioşilor decît al ateilor: limbajul prăfuit, discursul anost, dădăceala obosită şi poveştile ameninţătoare îl pun pe gînduri pînă şi pe cel mai harnic şi devotat enoriaş care-şi înscrie copilul la cursurile de religie. Paginile manualelor le dezvăluie copiilor o lume colorată doar în alb şi negru: alb, desigur, pentru credincioşii fervenţi care au locul asigurat în Rai, şi negru pentru păcătoşi, ameninţaţi cu flăcările Iadului.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Nu e loc de reflecţie, de dezbatere interioară, de îndoială, de participare personală, de creativitate: spaţiul în care li se cere tinerilor învăţăcei să se mişte este unul maniheist: de-o parte, fapta bună şi promisiunea unei vieţi veşnice, de partea cealaltă, fapta rea şi chinurile eterne. Totul, dar absolut totul are, în viziunea autorilor de manuale de religie, explicaţii simple şi etichete de neînlocuit: bolile sînt semne ale păcatului, iar vindecarea este răsplata pentru rugăciunile fierbinţi, cutremurele şi incendiile sînt semne ale supărării divine, ritualul ortodox duminical nu este o cale, ci o agendă obligatorie pentru oricine simte creştineşte. Prin manualele propuse, Biserica Română pare grăbită să-şi impună mai curînd autoritatea fizică, decît cea spirituală, morală. (De fapt, mai toate acţiunile Patriarhiei par a fi confiscate de acelaşi scop: se trasează reguli pentru dimensiunile şi forma lumînărilor, pentru locurile unde pot fi curăţate odăjdiile, pentru cimitirele pe care le pot alege credincioşii pentru odihna veşnică, pentru producţia de cruci şi icoane. Se cheltuiesc, pentru construirea unei catedrale, bani mulţi, foarte mulţi, din bugetele locale, fără să fie consultat vreun contribuabil. Agitaţia Bisericii în vrem