Intrarea Gabrielei, o fetiţă de doar doi ani, în familia Sorescu, a fost o lecţie de viaţă pentru toată lumea.
Trei sunt condiţiile pe care le pun cel mai des părinţii din România care vor să adopte un copil: să nu fie rom, să fie cât mai mic şi să fie sănătos. Puţini sunt însă micuţii care îndeplinesc toate aceste cerinţe. Familia Sorescu, din Bucureşti, nu a făcut excepţie. Soţii Sorescu îl aveau deja pe Tomi, un băieţel de 6 ani, diagnosticat cu autism, când şi-au pus problema adopţiei. „Patru condiţii am pus la adopţie: să fie fetiţă, cu vârsta între 2 şi 3 ani, să nu fie de etnie romă şi să fie sănătoasă. Nu am vrut un copil rom, deoarece locuiesc cu mama care se implică foarte mult în îngrijirea lui Tomi. Ea mi-a spus că i-ar fi greu să accepte un copil rom”, povesteşte Andreea Sorescu.
Venirea Gabrielei în familia Sorescu avea să spulbere aceste prejudecăţi. „În ianuarie 2011, Direcţia de Protecţie a Copilului, care ne-a evaluat şi ne-a atestat ca părinţi adoptivi, a găsit fetiţa în Moldova. Avea cam 2 ani, fusese abandonată în maternitate şi se afla în grija unor asistenţi maternali. Aceşti oameni minunaţi au ştiut să-i ofere Gabrielei multă afecţiune în primii ani de viaţă, care sunt şi cei mai importanţi”, povesteşte Andreea Sorescu, cea care a devenit mama adoptivă a Belei, aşa cum este alintată fetiţa.
Datorită felului în care micuţa crescuse în familia asistentei maternale integrarea ei în familia adoptivă nu a fost deloc dificilă. Bela era obişnuită cu copiii şi l-a acceptat uşor pe fratele ei Tomi, locuia la casă înainte de a fi adoptată şi tot la casă stau şi părinţii ei adoptivi. „Fetiţa iubeşte florile şi animalele. Prin urmare, am plantat flori, avem şi pisicuţă şi căţel”.
Mama recunoaşte însă că au fost şi momente în care a simţit că nu va face faţă. „Cel mai mult am simţit lipsa unui concediu care să-mi ofere şansa de a sta lâ