Am reținut, deși nu mă omor după opiniile scrise pe Internet de inși care se pitesc în dosul anonimatului, într-un gest amintind de urinatul la adăpostul boscheților, un mesaj postat sub comentariul meu despre interviul acordat de Traian Băsescu lui Robert Turcescu în seara zilei de 27 noiembrie 2012.

Postac de partid sau postac pur şi simplu, autorul anonim îmi atrage atenţia că lui, cetăţean plătitor de taxe şi impozite, puţin îi pasă de relaţia dintre Omul Traian Băsescu şi Omul Victor Ponta.

Pe el l-ar fi interesat opinia Preşedintelui despre Premierul Victor Ponta, șeful unui guvern aflat în fruntea ţării, totuşi, de aproape opt luni.

Observaţia m-a făcut să tresar de două ori.

O dată, pentru că se referea la o realitate asupra căruia ar fi trebuit să mă aplec mai mult:

În mod bizar, Traian Băsescu a vorbit doar de ce simte el, ca om, faţă de omul Victor Ponta, fără a se referi la premierul Victor Ponta.

A doua oară, pentru că nu demult, judecînd nişte declaraţii ale lui Crin Antonescu despre ce simte el faţă de Traian Băsescu, afirmam că nu mă interesează relaţiile sentimentale dintre persoana Crin Antonescu și persoana Traian Băsescu, ci relaţiile oficiale dintre instituţia numită Preşedintele Senatului şi instituţia numită Preşedintele ţării.

Comentînd confesiunile lui Traian Băsescu despre nefericirile relaţiei sale cu Victor Ponta, unele vădit atinse de conştiinţa unor telespectatori arşi de patima telenovelei, nu-mi dădusem seama că acelaşi reproş se cuvenea să-l fac şi Preşedintelui:

Ca plătitor de taxe şi impozite, din care se hrănesc instituţiile statului de drept, n-am chef să ascult sincerităţile omului Traian Băsescu despre omul Victor Ponta.

Mult mai important ar fi fost ca Traian Băsescu să purceadă la o radiografie a felului în care Victor Ponta şi-a