S-a impus pe piaţa muzicală din România prin piese ca „Nebun de alb", „Mult prea mult", „Ramuri de lumină" sau „Balada lui Ilie de la sculărie". Acum, artistul clujean lucrează, în paralel, la două albume, pe care speră să le lanseze anul acesta, în vară.
Imi, cum îi spun prietenii, spune că este şi acum puternic ancorat în copilărie. „Deţin şi la cei 46 de ani talentul de a mă juca. Pentru că şi a te juca e un fel de artă", crede muzicianul. Spune că simte că a căpătat energie şi forţe noi în urmă cu şase luni, când a venit pe lume cel de-al treilea copil al său. „Am întinerit şi eu, în momentul în care am devenit tată din nou", mărturiseşte artistul.
A învăţat, mai întâi, să cânte la vioară. „Am început să studiez vioara când eram în clasa întâi. După şase ani de vioară, am trecut la chitară. Îmi plăceau Elvis, Sfinx, Celelalte Cuvinte, Semnal M. Evident că mi-am dorit să le pot cânta piesele, iar pentru asta era nevoie de chitară", continuă Imi. Îşi aminteşte şi acum de prima oară când a urcat pe scenă. „Eram în clasa a II-a. Am cântat în corul şcolii, tocmai pe scena filarmonicii clujene. Emoţiile au fost mari, însă nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când publicul te aplaudă - semn că i-a plăcut ceea ce a văzut şi auzit", îşi aminteşte Imi.
A debutat în anul 1984, la Cenaclul Flacăra, cu piesa „Să-mi daţi un semn prin telegraf". Pe urmă, după anul 2000, a promovat folkul prin punerea bazelor festivalului „Folk You". Activ din fire, s-a impus pe piaţa muzicală prin concerte susţinute, în ultimii ani, în mai toate oraşele din ţară.
De la fotbal, la... femei
În timpul liceului, a făcut fotbal de performanţă, la „Universitatea" Cluj. „Cu toate că nu pare credibil, am fost un elev disciplinat şi ordonat. Am făcut fotbal timp de nouă ani, după care am renunţat la acest sport şi am trecut la... fe
