Radu Pavel Gheo crede ca reforma ortografica (a si sunt) impusa de Academia Romana este una pur propagandistica, o gafa care impune formule verbale aberante si care face haos intr-o limba si asa greu de inteles de catre straini, o reforma cu caracter ideologic si nationalist, nesustinuta teoretic si in contra opiniilor tuturor lingvistilor de prestigiu.
Radu Pavel Gheo crede ca ?globalizarea culturala, cu partile ei bune sau proaste, nu se poate sustine sau propaga buciumind sau aprinzind focuri pe dealuri. Atita timp cit, in Occident, orice ins dornic sa comunice poate citi pe Internet reviste literare din toata lumea sau poate coresponda cu autori aflati la mii de kilometri distanta, iar la noi calculatorul mai este privit si azi ca un lux si Internetul ca un fel de canal TV subversiv, pornografic si satanist, vom ramine la fel de izolati si de provinciali ca inainte de '89?.
Radu Pavel Gheo consulta si el jurnalul Monicai Lovinescu atunci cind are ?senzatia de contrafacere? in cazul cite unui scriitor si crede in ce spune Monica Lovinescu despre, de pilda, un Virgil Gheorghiu.
Radu Pavel Gheo nu mai citeste nici el printre rinduri si crede ca ?Motanul Arpagic a redevenit un simplu si simpatic motan? si ca, oricit de talentati ar fi Sadoveanu sau Petru Dumitriu, nu putem ignora ?Mitrea Cocor? sau ?Drum fara pulbere?.
Radu Pavel Gheo se lupta cu propriile etno-stereotipii si le invinge in texte de o extraordinara deschidere, admira cosmopolitismul prietenos al Timisoarei si se mindreste cu fondul slav al limbii romane, la fel cum se mindreste cu fondul latin al acesteia. Il reciteste pe Caragiale, dar fara sa devina din cauza asta deznadajduit si malitios. In spiritul lui, face un formular tipizat de cronica literara, cu tot ce trebuie sa spui despre o carte ca sa nu spui nimic de fapt, dar sa treci drept critic onorabil. Iar print
