În proiectul de revoluţionare a mentalităţii noastre privind importanţa vitală a exerciţiului fizic în creşterea şi dezvoltarea unor generaţii sănătoase, am în vedere, prioritar, nu performanţa viitoare, ci sportul ca fenomen social.
De felul în care ne educăm şi ne creştem copiii depinde viitorul lor şi, implicit, al acestei naţiuni, cum gradul de sănătate a populaţiei ar trebui gândit în primul rând din perspectiva dezvoltării şi întreţinerii stării fizice a fiecărui individ în parte. Pe plan mondial, acest lucru este recunoscut şi inclus în toate programele sociale, începând chiar cu educarea viitoarelor mame în spiritul mişcării. Potrivit profesorului american A.Shams, de la Universitatea Alexandria, cercetările au demonstrat că, încă din stadiul placentar, starea de sănătate a fătului este influenţată cum nu se poate mai favorabil de un program de exerciţii fizice specifice, urmat de mamă pe timul sarcinii. Cu alte cuvinte, “medicamentul sport” este benefic omului chiar înainte de a se naşte dar, din păcate, cei mai mulţi dintre noi fie nu ştiu, fie ignoră acest adevăr în toată viaţa care urmează! Se subânţelege, deci, că părinţilor le revine primul rol, decisiv, în cultivarea interesului copiilor pentru mişcare, pentru exerciţiu fizic, încă de la vârsta preşcolară. Or, sunt prea puţine familii care înţeleg să-şi educe copiii, din chiar primii ani de viaţă, în acest spirit, deşi mijloacele cele mai simple, ca mersul pe jos, alergarea, înotul şi tricicleta/bicicleta sunt atrăgătoare pentru cei mici şi la îndemână pentru orice părinte. În paralel, de modul în care sunt educate gusturile alimentare - cu evitarea exceselor de grăsimi, făinoase şi, mai ales, dulciuri, în favoarea legumelor şi fructelor proaspete asigură copilului un bagaj de deprinderi esenţiale dezvoltării şi deprinderilor pentru un trai sănătos. Idem şi cu atracţia bincunoscută a celor mici