6:45 Îl trezește alarma de la telefonul mobil. E timpul să meargă pe plajă sau la o terasă cu vedere la mare. E încă obosit, ar mai sta o jumătate de oră în pat, dar n-a mai avut o zi liberă din timpul guvernării Tăriceanu și nu vrea să-și petreacă 1 mai-ul ăsta dormind. Unde ar mai ajunge dacă și-ar folosi toate zilele libere pentru somn? O să doarmă destul când o să iasă șa pensie, la 85 de ani.
7:10 În drum spre baie, se mai uită o dată la ceas și-și dă seama că nu mai are mult timp la dispoziție. În curând, toată lumea o să fie pe plajă și n-o să mai prindă nici un șezlong liber. Încă zece minute întârziere și nu mai găsește loc nici la terasă. Se spală pe dinți în grabă, își ia geanta de umăr și iese cu pași mari pe ușa pensiunii, amestecându-se în fluxul de corporatiști care, în fiecare dimineață de 1 mai, iau drumul plajei din Vama Veche.
7:30 Călătoria spre plajă ar fi mai plăcută dacă n-ar fi atâția cerșetori pe marginea drumului care vor de la tine o țigară sau o gură de bere. Mai lipsește un punker de cinci ani, cu un cățel în brațe, care să se plimbe înduioșător de la un corporatist la altul, în timp ce își spune povestea: părinții lui nu mai au ce să-i dea de băut după ce au cumpărat bilete la Pink Floyd pentru toată familia.
8:00 Prima bere a zilei sau prima cafea, după caz. Neobișnuit cu atmosfera din Vamă, corporatistul întreabă un chelner unde poate să iasă de pe terasă ca să fumeze și el o țigară, alături de ceilalți corporatiști care vor să tragă un fum.
12:00 Pentru că a început să i se facă foame, corporatistul se interesează de unde poate să comande o pizza și în cât timp ajunge. Umblă pe plajă de la un șezlong la altul, ca să se combine cu alți turiști, pentru o comandă mai mare. Propune să sune cineva care a mai comandat de acolo.
15:00 Parcă a băut cam mult și ar merge în cameră, pentru un somn scurt la umb
