In urma cu o saptamana, "Romania libera" scria ca stirea despre cercetarea fostului premier Adrian Nastase in legatura cu termopanele de la Casa Poporului este doar o diversiune, menita sa arunce in derizoriu un dosar deosebit de complex si cu multiple implicatii. Povestea diversiunii este confirmata de textul sentintei nr. 256 din 11 mai 2006, data de trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pe parcursul a mai bine de sase pagini, magistratii nu se refera la termopane, ci la intreaga cauza, scotand in evidenta numeroasele deficiente ale anchetei desfasurate de lucratorii Directiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, in baza careia procurorii Parchetului de pe langa ICCJ au formulat rezolutia de NUP. Si mai surprinzator este ca Adrian Nastase, desi nu fusese nominalizat nici in plangerea initiala, depusa de deputatul Anca Petrescu, nici in rezolutia de NUP, a gasit de cuviinta sa... declare recurs. El se considera vatamat de hotararea magistratilor de retrimitere a cauzei spre cercetare. La mai putin de o saptamana de la pronuntarea sentintei, Nastase a facut un recurs cu... dedicatie. Dosarul in care s-au pronuntat cei trei judecatori de la ICCJ s-a nascut in urma plangerii depuse, in 2003, de Anca Petrescu, sef proiect complex Casa Poporului. In memoriul inaintat se invocau "fapte grave" si "modul defectuos" in care se derulau in Palatul Parlamentului lucrarile de amenajare a Muzeului National de Arta Contemporana (MNAC). Semnatara mai facea referire la "incalcarea legislatiei", cheltuirea "oneroasa" a unor fonduri din bugetul de stat si la "pagube de sute de miliarde pricinuite patrimoniului imobiliar national prin stricaciunile aduse cladirii existente". In finalul plangerii se cerea identificarea si cercetarea tuturor celor vinovati de comiterea ilegalitatilor invocate. Atat. Parcursul unei plangeri tratate cu prea mare usurinta Plan