"I s-a reprosat lui Cioran de catre Paleologu, iar Plesu intra putin in orizontul aprecierii lui Paleologu referitoare la Cioran, ca este in fond un mare stilist si atat. Ca n-a venit cu nimic nou", a spus filosoful Gabriel Liiceanu joi, cu ocazia lansarii volumului "Fata catre fata. Intalniri si portrete" a lui Andrei Plesu.

Afla mai jos cum contrazice Gabriel Liiceanu ideea ca "Cioran are o profunzime a suprafetei". Dan C. Mihailescu, critic literar: "La capitolul despre Cioran m-a suparat, ca un Cioranofil inrait ce sunt. Plesu merge pe urmele lui Alecu Paleologu, care spunea: "Cioran are o profunzime a suprafetei. Totul este stil. Idei nu are, le-a luat din Dostoievski, din Nietzsche, din oricine, dar stilul este extraordinar".

Si deci spune Plesu: "Cioran are o anumita frivolitate a dezastrului. Tragicul cade in transa exprimarii de sine si devine astfel vocaliza gramaticala, farmec lexical, civilizatie a limbii. Prabusirea e o ceremonie"."

Gabriel Liiceanu, filosof: "I s-a reprosat lui Cioran de catre Paleologu, iar Plesu intra putin in orizontul aprecierii lui Paleologu referitoare la Cioran, ca este in fond un mare stilist si atat. Ca n-a venit cu nimic nou, ca de la Eclesiast incoace specia umana a plans prin marii ei creatori pe toate tonurile. Cioran nu ar fi fost decat un om care a venit si a reluat laitmotivele suferintei, mortii, dezastrului, a mizeriei speciei umane si a omului in general.

Or, in stiintele umaniste si in arta nu se lucreaza cu idei noi. Ideile noi nu exista decat in istoria stiintei. O idee noua apare cand un geniu de tip Darwin, cand un personaj de tipul Heisenberg pune mana pe o idee care explica ceva ce pana atunci era necunoscut oamenilor. In arta, in filosofie, in stiintele umaniste, lucrurile nu se petrec asa. Dar cum? Pai pur si simplu creatorii mari au la indemana un pumn de note.