Ma tot gindeam oare ce ar putea intelege romanul mediu dintr-o carte de critica culturala americana, publicata prima oara in 1987 si abia recent tradusa aici. Si, pe deasupra, incercam sa-mi dau seama cum sa abordez aceasta carte dintr-o perspectiva americana inteligibila cind, din senin, mi-a venit in minte inceputul vechiului serial alb-negru Superman. Fiecare episod se deschidea cu imaginea unei cladiri inalte si o privire spre cer. Apoi, o voce ferma si distinsa venea cu arzatoarele intrebari: „Ce-i acolo sus, in cer? Este o pasare? Este un avion? Nu, e Superman!“.
Apoi, am inceput sa-mi fac un Ness si m-am gindit ca oricine ar fi pus in fata cartii lui Allan Bloom – inchiderea mintii americane – s-ar intreba: ce fel de minune avem aici?
La prima vedere, nu-i usor de stiut. Aceasta carte critica mentalitatea americana sau doar civilizatia anilor ’80? Lupta, asemeni lui Superman, pentru adevar, dreptate si modul de viata american? Dintr-un punct de vedere, toate aceste pagini par un atac asupra relativismului moral al inertei stingi americane. Vazute altfel, ele rezuma filozofia politica de la Socrate la Heidegger.
Pe tejgheaua din bucatarie, in ceasca mea s-a format o spuma maronie si, fara sa stiu cum, am inceput sa ma intreb daca ar fi mai bine sa prezint textul lui Bloom ca pe o plingere in privinta educatiei universitare americane sau ca pe o modesta propunere. Prepararea cafelei devenise hipnotica, dar misiunea mea incepea sa arate ca si cum s-ar fi rezumat la a raspunde doar la doua intrebari: era viata asa cum o descrie Bloom cind Simon si Schuster au publicat inchiderea... prima oara? si sint vietile academice si cultura generala in State atit de prostesti sau acoperite de ignoranta cum spune Bloom ca sint? I-ar fi placut lui Bloom. Unul din capitolele sale se numeste Ignoranta noastra.
- Allan Bloom il admira pe Mach
