Un fenomen da dureri de cap Bancii Centrale: supralichiditatea monetara. E clar: sunt prea multi bani in banci. Lei si valuta.
Paradoxal insa, economia ravneste la acesti bani fie pentru afaceri, fie pentru investitii, dar nu ajunge la ei. Totodata, si populatia ravneste la acesti bani "in plus" fara sa-i poata obtine.
Deocamdata, Banca Nationala isi pune in functiune pompele de absorbtie si trage in propriile depozite surplusul de lichiditate. Incarcandu-si cheltuielile si pierzand bani. BNR, care finanteaza razboiul Romaniei cu inflatia, isi provoaca deliberat pierderi - subliniez: pierderi programate - pentru ca surplusul de bani din banci sa nu umfle preturile.
De aici s-a iscat o confruntare de opinii, in balanta fiind economia reala si economia nominala. Normal, s-a conturat o convergenta de puncte de vedere in sprijinul economiei reale. Fiindca numai dezvoltarea acestui tip de economie poate asigura prosperitatea societatii. Prin echilibrarea marilor ei fluxuri: productia si consumul. Teoretic, lucrurile sunt in ordine. Practic insa... niciodata BNR nu ia banii de la gura intreprinderilor. Sau a populatiei. Dimpotriva, in "camarile" de la Banca Nationala e adunat doar surplusul de lichiditate. Banii pe care intreprinderile sau populatia nu pot sa-i atraga. Desi au nevoie de ei, nu-i atrag fie pentru ca n-au bonitati, fie pentru ca li se par inca scumpi.
S-a produs astfel o trecere de la o regula bancara la exceptie. Din motive de forta majora. Pe piata monetara, in toata lumea, o regula de baza este refinantarea de catre banca centrala a bancilor comerciale. La noi insa, acest instrument e folosit doar in situatii exceptionale. BNR nu mai crediteaza in mod obisnuit bancile tocmai fiindca lor le prisosesc banii. Asa ca deschide depozite pentru banii din banci, acei bani in plus pe care economia reala sau consumatorii inca nu-i pot absorb