Înainte de a fi cartea care îi oferă lui Sofi Oksanen şansa de a fi transformată într-o voce europeană, “ Purificare” este testamentul care vorbeşte despre tragedia unei lumi. Romanul lui Sofi Oksanen reconstituie, dincolo de patetism şi de melodramatic, tribulaţiile unui veac. În Sofi Oksanen, cea care se situează,biografic, la graniţa dintre Finlanda şi Estonia, tărâmurile baltice îşi află un cronicar ce duce mai departe un sens al solidarităţii şi al umanismului. [1]

Modernă şi contrapunctică, atentă la detalii şi încărcată de o dimensiune poematic- vizionară, cartea lui Sofi Oksanen are ambiţia de a cuprinde drama a trei generaţii de femei estoniene- în cadrul pe care istoria îl imaginează, de la independenţă la ocupaţia sovietică şi apoi din nou către independenţă, satul estonian este scena pe care se joacă această piesă teribilă în care se amestecă, în doze shakespeariene, iubirea, ura şi trădarea. Firescul dragostei este pus la încercare, iar eroismul este un fapt cotidian în vecinătatea delaţiunii.

În Aliide, Ingel şi Zara, Sofi Oksanen propune imaginea memorabilă a trei femei care înfruntă,la distanţă de decenii, un rău care nu încetează să le domine existenţa. Întâlnirea dintre Aliide şi fata fugară, ( despre care va afla că este nepoata sorei ei, soră deportată de sovietici în Estul îndepărtat) este punctul de plecare al unui proces traumatic de reasumare a unei istorii personale şi comunitare. Zara este ultima din acest şir de femei estoniene ce poartă povara unui stigmat aplicat de puterea sovietică. Fascinaţia Vestului înseamnă, pentru Zara, intrarea in infernul prostituţiei, infern administrat de ofiţerii fostei poliţii politice. Traficul de carne vie este vama pe care Zara o traversează, înainte de a se apropia de Estonia bunicilor ei.

Pendularea între registrele temporale este strategia ce dă romanului lui Sofi Oksanen cadenţa sa