Nimic nu-i mai stă în cale. Cu excepţia a cinci judeţe, împărţite între PD-L, UDMR şi FDGR, în restul de 36 şi în Bucureşti, USL este suverană. A câştigat consiliile judeţene, preşedinţia acestora, precum şi majoritatea oraşelor şi comunelor, colorând harta administrativă a României, în roşu. Luaţi de valul succesului electoral, liderii USL vorbesc despre rezultate record: cel mai bun scor obţinut vreodată de o alianţă politică, cele mai multe reuşite pentru fiecare din partidele care o compun, cea mai mare participare la vot, din 1990 încoace etc. E ca şi cum electoratul le-ar fi făcut un minunat cadou, punându-le-n braţe ţara, bucată cu bucată, ambalată în speranţă şi încredere. Şi, odată cu acesta, au primit combinaţia potrivită pentru a-şi asigura o victorie pe măsură, la alegerile parlamentare.

Primar+consiliu judeţean+prefect – aceasta este combinaţia câştigătoare, la scrutinul din toamnă, iar USL a înlocuit, în prima săptămână de guvernare, toţi prefecţii şi deţine puterea în aproape trei sferturi din judeţe. Misiunea aleşilor locali ai USL şi a reprezentanţilor guvernului în teritoriu este ca, în următoarele luni, să pregătească terenul pentru alegerea parlamentarilor Uniunii. Niciun partid nu o poate concura la acest capitol, fiindcă niciunul nu gestionează bugetul naţional şi fondurile europene, nu are atâta armată de primari şi consilieri şi nicăieri nu se găseşte combinaţia perfectă. În consecinţă, USL ar trebui să fie nu doar imbatabilă, ci să-i învingă pe ceilalţi cu un scor usturător. Iar şansele de a repeta performanţa din 10 iunie cresc pe fondul dezechilibrului politic, instituit de locale, şi al posibilei dezagregări a PD-L, singura opoziţie care a mai rămas. O USL care ocupă peste 60 la sută din fotolile parlamentare începe, deja, să se profileze ameninţător. Dacă traiectorile formaţiunilor politice îşi menţin tendinţele actuale, prin