Perioada postului Crăciunului (de la 15 noiembrie pînă pe 25 decembrie) nu e doar una de abstinenţă şi autoanaliză, ci şi cea în care se vînd cele mai importante produse şi evenimente destinate Crăciunului. De la sfîrşitul lui noiembrie pînă la cel al lui decembrie, magazinele, restaurantele şi agenţiile de turism se întrec în oferte, iar industria entertainment-ului muzical de sezon abundă în concerte.
Anul acesta mi-am dorit să merg la concerte de Crăciun, să fiu şi eu în trendul mediu imaginar (imaginat de mine): aşa că am sfîrşit prin a fi spectatoare la Ştefan Hruşcă şi Christmas in Vienna (varianta de la Teatrul Naţional, cu Strauss Festival Orchester Wien). Şi, culmea, să fiu destul de mulţumită de toate (ori obsesia mea pentru a păstra spiritul despre care pomeneam să fie de vină?).
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriu La concertul lui Hruşcă, repertoriul era cel bine cunoscut, care bănuiesc că se repetă în fiecare an. Se repetă, evident, şi pentru că e dorit de spectatori. Mi s-a părut unul bine ales, echilibrat, care ştia să îmbine părţile mai „tradiţionale“ cu cele mai comerciale. Erau şi colinde mai puţin obişnuite, printre care unul, „La săvîrşitu lumii“, cu un text impresionant, ce oferă răspunsuri neaşteptate, dar directe, la dilemele esenţiale etice şi religioase ale omenirii: „Pă cei buni unde i-or pune? / I-or încuie într-un nor, / (...) Spre binele tuturor. / Pă cei răi unde i-or pune, / (...) I-or închide într-o piatră, / (...) Lumina să n-o mai vadă“. Vocea lui Ştefan Hruşcă rămîne inconfundabilă, iar intervenţiile lui din timpul concertului – de bun-simţ, moderate. Cu excepţia evocării lui Adrian Păunescu: dar şi aceasta a fost în limite rezonabile (pînă la urmă, Cenaclul „Flacăra“ l-a lansat pe cîntăreţ, fost învăţător la Borşa).
Aducerea colindului pe sce
