Cred că prea puţină importanţă are cine-ţi este simpatic şi cine te irită constant dintre politicienii momentului. Pentru că ieri, de Sfânta Maria, mi se pare că a fost din nou una dintre zilele în care cu toţii, cei mai vizibili, cel puţin, au întrecut măsura. Pentru o vreme am crezut că am noroc, poate şi că politicienii şi-au învăţat lecţia, şi că se vor bucura, şi ne vor lăsa şi pe noi să o facem, de sărbătorile din calendar în linişte. N-a fost să fie! Din nou feţe spăşite la biserică, din nou baie de mulţime, din nou amintiri din copilărie.

N-o fi vina lor, încă ne mai dăm cu părerea. E vina noastră, a jurnaliştilor, care nu-i lăsăm în pace să se bucure de sărbători ca muritorii de rând. Noi vrem ştiri, noi „săpăm”. E drept, sunt momente în care se poate întâmpla chiar şi asta, şi dintr-un motiv sau altul să te transformi în paparazzi. Nu cred însă că a fost cazul ieri. Niciun politician n-a părut iritat că va şti o ţară întreagă ce face el de Sfânta Maria, cu cine stă de vorbă, unde şi-a dus copiii, unde-şi sărbătoreşte nevasta, ce i-a oferit mamei... Mă întreb doar cât le-o folosi expunerea, cine nu s-a săturat de vorbe exersate îndelung, de atitudini studiate în oglindă, de feţele „surprinse” de cameră departe de birou, tocmai când politicianu’ îşi propusese să scape de toţi şi toate.

Păcat pentru ei că astfel de momente sunt umbrite de sosirea în ţară a unei vedete deja cu popularitate şi la Hollywood, de, iată, mai nou, reţinerea unei prinţese...

Cel mai mult mă întristează că astfel de expuneri sunt semnele unei apropiate campanii electorale în care ajungi să-ţi doreşti să nu mai porneşti televizorul, pentru că faptele bune ale politicienilor te invadează. Nu va mai fi Gigi Becali, cel cu buzunarele veşnic deschise, dar vor rămâne ceilalţi, prompţi să rezolve problemele oricui, să citească şi ultima scrisoare înmânată în