Pe nametii acestia de imparatie ingropata sub zapezi, vocile prietenilor mei din Transilvania suna ca de pe alta lume. Unul dintre ei m-a chemat la telefon chiar in ziua slujbei de pomenire facuta pentru Iuliu Maniu la Badacini. Cu o zi inainte, la Bucuresti, se tinusera lucrarile Consiliului National de Conducere al PNTCD, cel care a aprobat schimbarea denumirii partidului si fuziunea cu URR.
Convorbirea se desfasura greu, se auzea ca la telefoanele de razboi. Si, cu toate acestea, am tinut sa le aflu parerea despre cele hotarite cu o zi mai devreme. Lasa-ne in durerea noastra, a zis prietenul meu. Am insistat. As vrea sa stiu ce credeti voi despre hotarirea de ieri a fruntasilor taranisti! Lasa-ne in durerea noastra, a repetat el.
Si altceva? Nu-ti ajunge atita?! Mi-am dat seama si n-am mai insistat. Draga Cornel, te-am sunat sa te rugam sa te duci sa-l cauti pe Alex Mihai Stoenescu si sa-i zici ca este un impostor. In emisiunea aia a lui de rahat si-a permis sa spuna despre Iuliu Maniu ca a fost un impostor politic.
Sa-i zici ca unul care ajunge la puscarie si e aruncat de comunisti la groapa comuna n-are cum sa fie impostor.
Vitrege vremuri s-au abatut din nou peste taranisti! N-au intrat in parlament. Candidatul lor la presedintie a adunat chiar mai putine voturi decit partidul. Iar urmasii celor care au participat la faurirea Marii Uniri si, mai tirziu, si-au lasat oasele prin puscariile comuniste hotarasc sa umble prin politica sub un nume nou.
Socotesc ca “taranesc” ii impiedica rau in incercarea lor de a se mai apropia de sufletele romanilor.
In plus, mai vine si un pirlit de istoric, subinginerul Alex Mihai Stoenescu, cindva tutar pe la Ministerul Apararii Nationale (pe vremea lui Nicolae Ceausescu) si mai apoi un fel de ober tutar si secretar de stat in diverse ministere incapute pe miinile a
