Lucian Danila este student in ultimul an la Politehnica. Provine dintr-o familie care in primii ani putea fi considerata normala. "Cursul vietii mele a fost cu totul diferit de ceea ce mi-am propus eu sa realizez. Am vrut sa urmez studii militare ca si fratele meu mai mare, dar pina la urma a fost sa fie altfel. Nu stiu a cui a fost vina, sau ce as fi putut eu sa fac mai mult pentru a-mi realiza visul, dar este deja prea tirziu sa mai caut vinovati". Lucian are o sora mai mica decit el. A avut si o mama, de mai bine de zece ani are alta mama insa. Si tot cam de atita timp mai are doi frati, unul mai mic si unul mai mare decit el. Mama lui a murit cind avea 38 de ani. "S-a aruncat de pe un bloc turn. De ceva vreme incepuse sa bea si nu se mai intelegea deloc cu mama. Eram o familie destrabalata, fiecare facea ce voia si nu-i cerea nimeni socoteala. Mama nu mai stia de mine si de sora mea, tata era mai mereu plecat in delegatii. Cind s-a sinucis mama intimplarea a facut sa fim toti acasa. Oricum n-a fost prea mare jale. Avind in vedere cum se purta, pentru noi era moarta de mult timp. La vreo doua luni dupa ce a murit mama, familia noastra s-a marit. Acum eram sase. Aveam alta mama si alti doi frati". Famia Danila a lut-o de la capat si a reusit sa redevina o familie normala. Numai ca fiecare membru al ei a fost nevoit sa renunte la un vis, sa faca o serie de compromisuri si sa se modeleze astfel incit sa se poate integra in noua familie. "Tata a renuntat la serviciu si noua lui slujba ii dadea posibilitatea sa stea mai mult cu noi. Eu am renuntat sa urmez un liceu militar si am ales un liceu din oras ca sa fiu alaturi si de ei si, de ce nu, sa mai scutesc din cheltuieli. Nu ne plingem ca viata noastra nu este asa cum am visat si toate sacrificiile pot spune ca le-am facut din proprie initiativa. Ma gindesc totusi de ce n-am fost atit de cooperanti de la inceput. Poate