Toate zilele sint la fel; micile deosebiri sint neesentiale. Ziua incepe cu dimineata, iar dimineata cu desteptarea. Oamenii se desteapta la ore diferite; unii la 7.00, altii la 9.00. Eu sint destept tot timpul. Ies mai intii pe cutodrom cu javra personala; mai sint deja si altii cu odraslele lor iubite. O doamna imi spune ce destept e catelul ei, ce-a mai facut. Ca s-o flatez ii spun ca, in general, ciinii seamana cu stapinii. Doamna ma aproba radioasa. „Al meu e cam timpit“. Doamna ma aproba din nou. Imi iau „Gazeta“ din cutia postala si o parcurg. Incep cu rubrica decese; dupa ce vad ca nu sint (inca) mentionat, ma linistesc. Intrat in casa, astept pe Geta cu laptele. Mai tirziu apare si postarita cu pensia sotiei; a mea nu mi-a venit inca. Asa ca de patru luni traim din pensia nevestei (2.200.000 de lei, vechime completa in invatamint). Dar azi, ca ne-am umplut de bani, ne vom destrabala culinar. Dar mai intii sa ne platim datoriile: 2.200.000 de lei intretinerea, 1.000.000 telefonul, 600.000 lumina, 200.000 cablul. O sa ne rezumam sa cheltuim restul. Care rest nu exista. Dar noi ne vom imagina ca este. Avem dreptul si noi sa visam; chiar daca stim ca visul nu se va implini, noi vom multumi totusi Domnului pentru ca ne-a dat posibilitatea de a visa. Ce, Nastase n-a visat ca va deveni presedinte? Si n-a devenit; iar noi multumim Domnului. Merg apoi sa hranesc o catea oarba. Vecinul din blocul de alaturi nu este de acord cu clementa mea canina si ma apostrofeaza violent. Dupa vocabularul utilizat se vede ca e un fost ginecolog. Fac o lista cu ipoteticele cumparaturi si, inarmat cu sacose vide, plec prin cartier cintind: „hai la lupta cea mare“. Mai intii ma opresc la farmacie, caci, asa cum ne invata vechii romani, trebuie sa avem „mens sana in corpore deterioratum“. Am renuntat la multe medicamente. Ca de pilda cel impotriva prostiei, care oricum nu are eficienta