Zile la rând, în drum spre slujbă, alunec cu privirea pe stâlpii din staţia de metrou Unirea 1, înfăşuraţi cu reclame galbene, care invită poporul consumator la „o plimbare în Paradis". Promoţia „Vacanţă de Vis în Paradis", pentru Dero şi Coccolino, promite românilor o vacanţă în Cuba. Un papagal viu colorat, plasat în centrul reclamei, te ademeneşte de pe fiecare stâlp spre acel loc exotic. Visuri!
De vreme ce veniturile românilor au scăzut şi consumul se prăbuşeşte la cote alarmante, care mai este, în general, rostul publicităţii? Doar să te facă să visezi la Paradis. Visuri băgate la promoţii, visuri de papagal...
Publicitatea noastră cea de toate zilele, care ne aruncă în lumea visurilor, nu este atât de lunatecă şi de superficială pe cât ne grăbim s-o etichetăm. Este puternic conectată la realitatea românească. Mai mult (spun o banalitate), publicitatea este un barometru al consumului, al economiei, al vieţii noastre. Avem mai multă publicitate (în jurul nostru), trăim mai bine. Scade volumul de reclame, e semn că o ducem prost. Îmi place să cred că, în clipa în care România va ieşi din criză, nu preşedintele ţării sau premierul va da anunţul izbăvitor, ci un om de publicitate (un necunoscut pentru opinia publică) se va grăbi să dea buzna în studiourile televiziunii publice şi să ne dea marea veste. Pentru că publicitarul cunoaşte „pulsul consumatorilor", el va fi în măsură să strige, în gura mare, că piaţa şi-a revenit, că economia s-a relansat şi că ţara a ieşit din recesiune. Visuri!
Am ajuns la jumătatea anului şi nu există vreun semn care să prevestească o revenire a pieţei de publicitate în această toamnă. Dimpotrivă, drept reacţie la măsurile guvernamentale - majorarea TVA, tăierea salariilor cu 25%, noi taxe şi impozite - marile firme şi-au ajustat bugetele de marketing, anticipând o scădere a puterii de cumpărare a populaţiei şi o redu