Nu s-a săturat niciodată de miracolul de a căuta cuvântul şi de a-l împerechea ciudat.Jurnalul Naţional: Pomeneaţi de grecii trăitori la Brăila care au făcut cinste oraşului...
Fănuş Neagu: Vreau să vă spun că spiritul comercial al grecilor a făcut gloria Brăilei: gloria ei au constituit-o grâul, navigaţia şi aventura. Marea aventură... În copilăria mea, n-apucai să faci zece metri pe stradă şi erai salutat cel puţin în trei limbi: hai, noroc, ia su (să trăieşti - în greceşte), zdarovîie (noroc - în limba rusă). Oraşul era unul plin de gărgăuni la cap. Aici a locuit vreme îndelungată şi Radu Tudoran.
Şi-a construit o corabie, "Speranţa", timp de 15 ani. În cele din urmă n-a isprăvit-o şi a dăruit-o Casei Pionierilor. Cred c-a fost refăcută şi apare în "Toate pânzele sus!". Nu sunt prea sigur. Oraş de negustori şi artişti, trebuie să vă spun că Brăila a dat mari scriitori de talie europeană. Îi numesc în primul rând aici pe Panait Istrati şi Ilarie Voronca, amândoi scriitori de expresie franceză. Ştiai că Voronca s-a sinucis din dragoste?
Nu...
Era un vlăjgan de vreo doi metri. Am cunoscut-o pe prima lui soţie, Colomba, la Paris şi am întrebat-o: Bântuit de geniu şi să se spânzure pentru o fâşneaţă de actriţă? "Rugaţi-vă pentru el", mi-a răspuns Colomba, zugrăvindu-mă cu ochii ei blânzi pe plafonul tâmpiţilor din naştere. Apoi, la Brăila, a apărut pentru prima oară în România, după ce mai întâi fusese publicat la Viena, "Luceafărul" lui Eminescu... Oraşul a avut mereu Filarmonică.
Teatru! Ce teatru!
Teatru, da! Aici a concertat Şaliapin, a jucat Sarah Bernhardt, au conferenţiat mari personalităţi ale timpului. Publicul brăilean era onorat cu mari deschideri.
Deschideri care, din păcate, acum nu mai sunt...
Acum, din păcate, a devenit un oraş închis şi sărac... De altminteri, dacă poţi
