Sorin Ioniţă: "Lucrurile care au lipsit cel mai tare din viaţa politică românească după Revoluţie au fost responsabilitatea individuală - pentru gesturi, fapte şi decizii luate - şi practica de a da socoteală la finalul unui mandat."
Suntem obişnuiţi cu un mediu public în care se aruncă cu vorbele în vânt, iar lumea azi se înjură de mamă, dar mâine, în faţa pericolului comun, se pupă iar cu bale (vezi şefii din fotbalul românesc, care fac acum front comun pentru a-i apăra pe Becali şi Piţurcă de procuratură, ştiind că, dacă aceştia pică, toată gaşca lor superficial-certăreaţă îşi va pierde tradiţionala imunitate în faţa legii). Iniţiativele importante sunt rareori asumate la vedere, fiind diluate strategic în corpuri de decizie colectivă, precum parlamentul, CSM, alte boarduri obscure şi comisii.
Pentru că, nu-i aşa, la vot nu prea ai cum să penalizezi în bloc o întreagă instituţie. Nu este nimic în neregulă ca ele să funcţioneze, desigur, pentru că formează baza democraţiei. Dar până la urmă degeaba îţi trimiţi reprezentantul în parlament, fie el şi ales uninominal, şi te benoclezi pe urmă la el să vezi ce face, dacă în momentele-cheie votul pe diverse proiecte de lege este secretizat, cu bile în urnă (şi chiar acestea pitite după o perdea, cum a propus de curând un june ilustru şi de mare viitor din UDMR). Legătura de responsabilitate este ruptă, iar asta nu doar la nivel de individ, ci chiar la nivel de partid: ştiţi de câte ori a trebuit să dăm în bobi ca să ghicim cine cum o fi votat, în vreme ce liderii politici pasau pisica moartă de la unul la altul.
Este nevoie în politica românească de mai multă asumare şi vizibilitate pentru acţiunile individuale - bune sau rele - şi decizie la urne în cunoştinţă de cauză. Şi cum miza principală a alegerilor de luna viitoare este aceeaşi cu cea a luptei politice din ultimii doi-trei an