Reluarea consumului este singura şansă pentru ca România să se întoarcă la creştere economică. Acest lucru a devenit limpede după ce economia europeană a dat rezultate sub aşteptări, lucru care înseamnă că exporturile nu-şi vor reveni foarte curând.
Programele de până acum, cum ar fi „Prima Casă" sau „Rabla", au avut efecte mult sub aşteptări şi în România, şi în ţările dezvoltate. Stimulii au fost „mai mult imaginari decât reali", comenta recent BERD, iar România era doar cel mai rău dintre multe exemple proaste.
Nu singurul. Disperarea i-a împins pe japonezi să pună echivalentul a 200 de euro în palma fiecărui locuitor. Nici asta nu a fost suficient. Teama zilei de mâine şi tradiţia de economisire a japonezilor i-au făcut pe aceştia să păstreze banii în loc să-i cheltuiască.
La scară mai mică, fenomenul se întâmplă şi în România. În anul 2009, în plină recesiune, economiile populaţiei au crescut într-un ritm fără precedent: cu 25%. Chiar şi românii care încă au bani se feresc de un bon de casă prea umflat.
Românii trebuie trataţi cu un medicament mai puţin practic pentru a-şi recăpăta pofta de consum: cu încredere, consideră mai mulţi specialişti în economie chestionaţi de R.l. Nici „Prima Casă" şi nici programul „Rabla", stimulente aplicate deja de alte ţări ale lumii, nu pot determina singure o revenire a consumului, deşi pot avea o anumită contribuţie.
Experienţa economiilor mari a arătat că efectele programelor de stimuli direcţi sunt mai slabe decât aşteptările. Cel mai disperat caz este al Japoniei, care a ajuns să dea un stimulent cash pentru fiecare cetăţean: echivalentul a 200 de euro. Chiar şi aşa, efectele au fost aproape nule, din cauza tendinţei tradiţionale de economisire a japonezilor, dar şi a temerilor pentru ziua de mâine.
„Dacă ne uităm atent, consumul în România nu a scăzut pentru că au scăzut veniturile, ci
