Preşedintele se încăpăţânează să tacă, în timp ce «locotenenţii» săi din Palatul Victoria se dau în bărci cu ţara.
Acum, când în sfârşit visul lui Traian Băsescu s-a împlinit, preşedintele pare că doarme mai bine ca niciodată. Întotdeauna, cel mai puternic politician al ultimilor ani a avut sau şi-a inventat câte o stavilă: ba, ca primar, avea mâinile legate, pentru că bucureştenii nu i-au dat Consiliul; ba, ca preşedinte, avea un Parlament ostil şi, în loc să fie lăsat să se ocupe de binele ţării, era nevoit să lupte cu cei 322 de mişei; ba, tot ca preşedinte, era obligat să se aşeze la masă cu un premier care-l lucra pe la spate sau, tot ca preşedinte, păstorea un guvern a cărui jumătate era colorată în roşul pesedist...
De fiecare dată când a vrut să facă ceva semnificativ n-a putut. De fiecare dată când a încercat să mişte lucrurile i s-a împotrivit câte un berbec. Ei, acum gata! S-a terminat! Nimeni nu-i mai stă împotrivă. Guvernul e pe de-a-ntregul al partidului prezidenţial (mai sunt şi ceva udemerişti pe acolo, dar sunt cantitate neglijabilă). Premierul nu-i iese din cuvânt şi-i cere sfatul la fiecare pas. În Parlament, PDL controlează lejer majoritatea cu ajutorul „grupului independenţilor", care se umflă pe zi ce trece.
Liderul providenţial Traian Băsescu, aşa cum l-a văzut jumătate din electorat, se află la începutul unui al doilea mandat, de data aceasta ideal: nu le mai poate cere românilor „daţi-mi Consiliul, daţi-mi Parlamentul, daţi-mi Guvernul şi voi face...". Le are pe toate. Şi, tocmai acum, el tace! Altă dată atât de vorbăreţ, Traian Băsescu pare că se ascunde de români. Nu tu conferinţe de presă duminică, când n-are media subiecte, nu tu vizite de lucru, nu tu intervenţii în „prime-time" la Realitatea TV, nimic... Linişte. Pe care o mai sparge din când în când doar cu câte o intervenţie mondenă gen „la 99% din români le plac mane
