Cumpararea batranilor
Barbatii nostri politici incep sa dea ascultare inteleptelor adagii stramosesti. Cum altfel ne-am putea explica subita lor grija pentru soarta batranilor acestei natii, in al carei tezaur zacea nefolosit de atata amar de vreme indemnul de a-ti cumpara, cand n-ai, un batran? Asa ca, uitandu-se ei in dreapta si in stanga si constatand ca sunt descoperiti la acest important capitol, au luat matura hotarare de a acoperi grava lacuna. Insa nu achizitionand, cum recomanda milenara experienta, un singur exemplar, de sfaturile caruia sa te folosesti la nevoie, ci pe toti, de-a valma.
Numai ca exista o problema: aceasta actiune de comert en gros comporta, in conditiile de la noi, o seama de riscuri ce nu pot fi trecute cu vederea. Iar riscurile vin, pe de o parte, din proverbialul obicei al politicienilor romani de a se tine de cuvant, din, pe de alta parte, tendinta acelorasi de a cumpara, in conditiile unei piete electorale libere, la un pret ce are toate sansele sa devina astronomic, din, in sfarsit, precara situatie actuala a varstnicilor scosi la mezat.
Se stie ca imensa majoritate a batranilor traiesc prost, avand un metabolism adaptat la saracia in care se zbat. Si se mai stie ca, supusa unei schimbari bruste a conditiilor de mediu, orice fiinta sufera un soc ce-i poate fi fatal. Or, daca tot ceea ce barbatii nostri politici ofera azi cu darnicie se adevereste, si nu avem motive sa ne indoim de asta, urmeaza ca, traitori pana acum de azi pe maine, batranii se vor pomeni, peste noapte, intr-o lume pentru care nu sunt deloc pregatiti: vor primi pensii mari si nu prea vor avea pe ce sa le cheltuiasca, fiindca guvernul le va compensa utilitatile, medicamentele, tratamentele balneare, transportul, sederea in statiuni de odihna, ba le va trimite, in zilele onomastice si de nastere, felicitari dublate cu sincere urari de v
